In timp ce ma documentam pentru postul referilor la Ion Mincu, am aflat ca fosta „Scoala Centrala de Fete”, astazi Scoala Centrala din Bucuresti se afla intr-o stare deplorabila, intrucat, desi este un monument de arhitectura incadrat in clasa A de patrimoniu national, primaria Bucurestiului nu considera o prioritate reabilitarea acesteia.
Ceea ce mi se pare extrem de trist este, insa, faptul ca nu Ordinul Arhitectilor, nu ONG-urile, nu UAUIM-ul inceraca sa atraga atentia asupra situatiei existente, ci elevii scolii, mai precis, Consiliul Elevilor din Scoala Centrala. Bineinteles, Ordinul arhitectilor si cateva ONG-uri sustin demersul, insa nu ei sunt initiatorii, ce pare un strigat disperat de ajutor al elevilor:
„Consiliul Elevilor din Scoala Centrala alaturi de societatea civila reprezentata de ong-uri si persoane fizice adreseaza aceasta scrisoare pentru a raspunde indiferentei, incompetentei, lipsei de respect cu care sunt tratati peste o mie cinci sute de elevi bucuresteni, zeci de profesori si sute de parinti.
In momentul actual, Scoala Centrala din Bucuresti, monument de arhitectura incadrat in clasa A de patrimoniu national este ignorata intr-un mod arogant, astfel ca s-a ajuns in situatia ca aceasta institutie de invatamant sa devina un pericol public, o amenintare directa la adresa vietii elevilor si a profesorilor, o mostra a patrimoniului national care, fara o interventie rapida, urmeaza sa fie inscrisa pe lista monumentelor disparute.
Va adresam o invitatie la demnitate, la responsabilitate, la respect fata de cetatenii acestei Capitale Europene si va cerem sa interveniti rapid in inceperea lucrarilor de consolidare si restaurare a Scolii Centrale, cat si la oprirea masacrarii zonei din vecinatatea Scolii Centrale care, de altfel este zona protejata, oprind prin interventia dumneavoastra satisfacerea celor care cu multa atentie jefuiesc, darama, demoleaza si batjocoresc atat istoria unui oras cat si pe locuitorii lui.
Gasim in dumneavoastra ultimul sprijin la care mai putem apela. Va informam insa, ca daca interventia dumneavoastra nu va solutiona problema Scolii Centrale, care nu este doar a noastra, ci a unui intreg oras, acest demers civic este ultimul cu aceasta tema, intrucat finalizarea va fi avut loc atunci cand toti cetatenii Capitalei, prin solidarizare, vor aduce o solutie, de ce nu, poate deloc diplomatica, dar democratica.
In speranta ca veti raspunde tinerilor constienti de ceea ce inseamna valori, cultura, cat si responsabilitate, civism si demnitate, va multumim.”
Va rog, vizitati blogul elevilor ce incearca salvarea „Scolii centrale de fete”:
http://scoalacentrala.wordpress.com/
Cristina
Diana Stamate
O casa pe zi 
[…] O casă pe zi – Şcoala centrală de fete, monument în ruină […]
Ca de obicei, se exagereaza cu pozele. Exista si sali normale, in care elevii supravietuiesc. E adevarat ca nu sunt cele mai bune conditii, cu gandaci, mizerie, crapaturi in tavan, pereti si podea, dar sa nu exageram.
Este trist ce se intampla. Asistam la o disolutie aproape totala a statului de drept (ce-o mai fi insemnand si asta !?!). O gasca de escroci a pus mana pe putere ca sa-si umple buzunarele, cu largul gir al celor care i-au votat, dar mai ales al celor care nu s-au deranjat sa se duca la vot si acum se plang !!! Totul se surpa in jurul nostru. Astazi dimineata s-a mai surpat un mal peste 4 muncitori, monumentele se surpa, orasele se surpa, satele sunt deja prabusite, intreaga societate se surpa. Demersul elevilor de la „Scoala de fete” este dupa mine unul firesc si singurul care trebuie sa devina regula pentru noi toti, pentru fiecare dntre noi acolo unde intalneste un escroc sau surparea pe care o lasa in urma. Protestele „organizate” indiferent de culoare – portocalie, rosie sau galbena – sunt apa de ploaie. Trebuie sa intelegem ca am contribuit cu totii la ce avem acum ca rezultat al optiunii la alegeri. Cei pe care i-am ales (spun asta pentru ca, desi fac parte din minoritatea care nu a avut aceasta optiune, conform regulilor democratiei, m-am supus fara voia mea alegerii) distrug tara avand mandatul dat de noi la alegeri. Nu avem a ne plange, noi ca multime, ca masa de manevra. Singura solutie este protestul si actiunea individuala. Cand presedintele OAR Bucuresti a vrut sa-l invite la o manifestatie a arhitectilor, ca reprezentant al „societatii civile” (ca si cand noi arhitectii nu suntem societate civila !!!) pe tov.Pataievici (numele sau adevarat de rus de stepa) i-am spus sa nu riste pentru ca promit sa ma asez in fata distinsului si sa-i asez intre sprancene o proba din secretiile mele bucale. Rezultatul: nu a fost invitat. O mica victorie ?! Din multe multe astfel de victorii va rezulta mult dorita schimbare. Felicitari elevilor. Felicitari celor care ii sustin. Rusine presei care nu face din asta un caz mediatizat cu saptamanile asa cum au facut la acelasi liceu cu un caz de violenta !!!
Cometariu politic.
Pe de o parte, lucrurile de care pomeneste d-l profesor te pot duce cu gandul la intrarea in politica.
Pe de alta parte, odata intrat, esti folosit ca element de credibilitate al unor interese private, care nu au de-a face cu motivul initial. Daca refuzi, esti inlaturat.
Ramane valabila varianta miscarilor individuale, care, cu ajutorul trezviei care ar trebui practicate de fiecare dintre noi, ar putea aduce schimbarea felului de a privi lucrurile al celor care nu gandesc, si care sunt majoritari.
Politica ar trebui sa fie locul unor astfel de discutii, dar ea a ajuns un teritoriu disputat de interese materiale clar definite, in care orice idee, oricat de bine ar suna, nu este altceva decat o pancarda agitata similara cu alea de 23August, care sunt aruncate cat-colo dupa ce e gata demonstratia si micii sfaraie pe gratar.
Este absolut clar ca lumea postcomunista este sastisita de atata ideologie bagata in cap cu fortza, si nu mai poate crede sincer intr-o idee. Este un mecanism psihic natural de autoaparare in fata deziluziilor, oamenii uitand ca socialismul care i-a facut sa reactioneze astfel a fost de fapt o imensa minciuna.
Corect.
Recent, in cadrul unui demers pur donchihotesc intr-o lume pervertita de puterea banului si a traficului de influenta, am decernat premiile Radu Agent pentru excelenta in domeniul structurilor din beton armat in cadrul Conferintei anuale AICPS si in alocutiunea introductiva am spus o gluma (amara) ce a fost primita de audienta cu un succes peste asteptari. Spuneam ca situatia este „tulbure”, ca personal m-am cam saturat de tenta tot mai „portocalie” a acestui tulbure si ca desi unii ar dori mai mult „rosu”, altii mai mult „galben”, ramanand cu totii, se pare, in orice varianta in zona spectrului cald, suntem inca departe si parca din ce in ce mai departe de doritul „albastru” european. Tema Conferintei era inconsistenta normelor de proiectare europene, asa-zisele Eurocoduri !!!
Pesimismul ce se citeste din comentariul anterior pare sa fie inca intemeiat: orice tentativa de a te implica politic, chiar daca intr-un spectru apropiat recelui albastru european, se tulbura inca prea repede si vireaza spre culorile mai calde dambovitene. Chiar si acest dambovitean nu mai este atat de pur in tulburele sau, atata vreme cat actuala tulburare cu tenta portocalizanta vine dinspre pana de curand mult respectatul si invidiatul Ardeal.
da, pe vremea lui ceausescu liceul arata excelent. se ma ifacea ceva..acum nu e important ca un monument sa fie ingrijit..nu, deloc
sper sa se faca ceva pentru cladirea asta pe care o iubesc enorm…amintiri frumoase!
Estuve en la Scoala Centrala y es una pena perder un monumento de arquitectura así. Es memoria histórica de Bucuresti.
Domnu arhitect esti suparat si bine faci de situatia deplorabila a constructiei Scoli Centrale . Insa mie imi pari decat un frustrat, ca noi toti , care face ce trebuie facut desi nu suporta sa faca ceea ce face, care are atitudinea oficiala desi nu ia atitudinea corecta care i-o dicteaza constiinta, un om care in sufletul lui e plin de cuvinte abjecte dar pe care nu le poate spune decat in particular sau aparat de anonimatul internetului, ca ar scuipa in fata escrocii care isi umplu buzunarele, pervertitii. Din cauza lor s-a surpat ieri un mal pe 4 muncitori ?Sunt confuz dealtfel care este acea mica victorie ca la o adunare a arhitectilor nu a mai fost invitat nu stiu cine, ce legatura are adunarea arhitectilor cu zidurile scolii centrale. Asta doar daca domnu arhitect ar fi avut curajul sa aduca in discutie asta acolo. Dar nu a facut-o , in schimb , a facut o gluma foarte apreciata despre culorile portocalii , rosii. Da : Singura solutie este protestul si actiunea individuala. Si va intreb care este actiunea si protestul dvs. individual ?Ati actionat prin a furniza vre-un proiect de reabilitare sau reamenajare a Scolii Centrale ?V-ati adus cumva contributia cat de mica la un proiect de binefacere si refacere a zidurilor Scolii Centrale ?Nu va cer sa carati caramizi, stiti foarte bine la ce ma refer: la calcule si la partea scrisa care se face cu bani grei.Ati participat sau ati iesit cumva la un protest impreuna cu elevii? V-ati interesat cum si unde s-ar putea organiza un protest autorizat pentru Scoala Centrala ? Adica sa va interesati prin primariile pe unde aveti cunoscuti de care va aduceti aminte numai cand aveti nevoi de avize, autorizari, aprobari.
Am urmat liceul la Scoala Centrala de fete (fosta Zoia Kosmodemianskaia…) 1952-1955. Am fost si sunt mandra de „Liceul meu” In urma cu multi ani, am luat si pe copiii mei sa le arat frumusetea de scoala unde am invatat. au fost foarte impresionate fetele mele si am putut citi in ochii lor admiratia, respectul si solidaritatea cu mandria mea de fosta eleva.
Anii au trecut si la randul lor au copii.
Ma gandesc cu emotie la ziua cand voi lua si pe nepotii mei sa le arat „liceul bunicii”
Oare voi avea ce sa le arat? Voi putea fi tot atat de mandra cum am fost la vizita trecuta? VA ROG, NU-MI DISTRUGETI SCOALA, VISURILE, AMINTIRILE,MANDRIA,, TRECUTUL…… Marga din Israel