Casa de astazi #269 Casa G3

20 06 2009

Casa G3

Amplasament: Bucuresti, Romania
Autor: Dinoiu – Pop Arhitectura

 

Casa G3 3

Surse:
http://dandinoiu.ro/frame1.htm#casag3

Anunțuri

Acțiuni

Information

110 responses

20 07 2009
the blogadilla

sper ca propietarii n-au caine, sau daca au, sper ca nu incape printre trepte. o balustrada atat de frumoasa si simpla, trepte de sticla sablata si ….. wtf!?!!

21 07 2009
parafaragaramus

Un exemplu, dupa parerea mea, de proasta relatie arhitect-inginer structurist.
Poate a fost in intentia celor care au proiectat aceasta lucrare, dar iata ceea ce cred eu ca s-a intamplat:
1. arhitectul creioneaza conceptul, cu zona de zi maxim vitrata la parter; unde nu este necesar, spre strada, retrasa si tratata ca un soclu peste care se aseaza doua coji, una cu gura-n sus, planseu+balustrada plina, alta cu gura-n jos, in intampinarea primei. Tensiunea creata de fereastra-banda care rezulta spre acces este absolut OK.
2. inginerul trebuie sa faca aceste coji sa stea, si propune un sistem standard de cadre din beton armat, care nu are nicio legatura cu conceptul initial.
3. arhitectul renunta la lupta, si scoate si mai mult in evidenta structura, lasand-o aparenta.
Dupa parerea mea, structura verticala ar fi trebuit inghesuita spre centrul casei, lasand libera exprimarea initiala a arhitectului pe fatade, iar consolele ar fi trebuit inglobate in grosimea placii. Mi se pare ca logica structurala spune ceva, iar conceptul arhitectural o contrazice. S-ar putea ca acest dezacord sa fi fost cautat, oricum, senzatia de „cearta” intre cele doua logici este evidenta, si nu face casa mai bogata in semnificatii.
Scara este frumoasa, n-am nicio problema cu mana curenta. Am remarcat senzorul de pe fatada, asezat frumos, simetric. Un pic cam dezinvolta arhitecura aceasta…

21 07 2009
parafaragaramus

….senzorul acela este de fapt buricul casei…

21 07 2009
parafaragaramus

Hai sa fiu rau pana la capat: As vrea sa fiu in vecini cand stapana face baie, si iese din cada….

22 07 2009
andrei_tm

Nu mi se pare nimic interesant la aceasta casa:(…Bun e ok, in comparatie cu ce s-a construit pana acum…dar nu e casa asta, sa zicem un exemplu foarte bun de urmat…

22 07 2009
parafaragaramus

M-am uitat mai bine peste lucrare, si intr-adevar, se poate spune ca exprimarea structurii este parte a conceptului. Daca e asa, de ce grinzile nu sunt tot din beton aparent? Oricum ai da-o, ramane senzatia de arhitectura „en volee”, de dezinvoltura, de libertate si bagare de picioare in sistem, ceea ce nu-i rau deloc.

22 07 2009
parafaragaramus

Ce am mai citit prin alte parti, este ca pe aceeasi structura vor sa faca mai multe tipuri de casa, ceva de genul folii-lor din Paris, care sunt formaliste, de amoru artei, ceea ce privit din unghiul artistului e de bine, dar ce ne facem cu intertextualitatea?

22 07 2009
arhiprofesor

Asta se poate face in Romania. Asta se poate face in Romania ?
Comentarii ?
Solutia pentru trepte la scara pusa evidinta in fotografii este hai za zicem amuzanta – trepte din sticla pe niste picioroange intre care nu ai acces !!!
Remarc abila rezolvare a intersectiilor tamplarie – perete exterior (sic !)
Despre placa in consola sustinuta de mici si simpatice console din beton ce sa mai zic !
Simetria asimetrica a fatadei … dibacita pozitionare a bibliotecii double-face in lungul scarii, deasupra golului peste living … peretele exterior inclinat pe langa stalpii din beton aparent … stalpii din beton aparent inegali (vezi prima fotografie).
Totul pare sa fie din vina neintelegerilor traditionale intre arhitect si inginer.
Sau dintre arhitect si client.

22 07 2009
parafaragaramus

Simetria asimetrica ne-a fost predata la scoala ca disimetrie, ce sa spun, carare pe-o parte care adauga farmec compozitiei (nu am inteles-o niciodata). Mie simetria mi se pare justificata doar cand obiectul este perceput mult timp de pe axa de simetrie, or asta nu pare a fi cap de perspectiva sau ceva. Curatenia sub scara cade-n sarcina lui ala-micu de dupa birou. Nici nu observasem inclinarea zidurilor fata de structura.
Pare ca a fost o casa scapata din mana, care are argumente ca asa a vrut de fapt artistu’.
Tavanul de la baie de ce o fi inclinat?
Daca uratul inseamna farmec, atunci aceasta casa e fermecatoare. Deja ma obsedeaza imaginea ei.

23 07 2009
parafaragaramus

Va dati seama cum a injurat ala de a pus parchetul sub scara? 😉

23 07 2009
parafaragaramus

Am intrat pe site-ul lui Dan Dinoiu, si acuma imi este clar.
Structura in acest proiect este independenta de arhitectura. Nu s-a urmarit o „topire” a celor doua parti intr-un concept unitar. S-a proiectat o structura „la ieftineala” identica pentru vreo 20 de case, in care vor sa bage diferite spatii, in functie de ce vor clientii.
Mie, aceasta abordare constructivista imi pare fortata. Daca tot vroiau sa faca case tip la ieftineala, puteau sa plateasca mai muti arhitecti, si sa faca ceva in genul http://www.m2.dk/

23 07 2009
parafaragaramus

Chiar nu vad sensul in a-ti impune singur structura, si p-orma sa te chinui sa bagi in ea functiune, si sa scoti o imagine. Macar daca-ar fi fost o smecherie de structura, sa merite s-o arati, as fi inteles. Nu are cum sa iasa ceva bun, daca se porneste asa. Relatiile dintre spatii vor fi fortate, cand nu te-astepti vei da peste un stalp, etc. . Nu neg ca, functional, se pot rezolva diverse variante, dar dintre ele, sigur, una singura va fi cea mai buna!
In dorinta unei versatilitati, de fapt primesti constrangeri.
Si unde mai este poezia arhitecturii?

23 07 2009
Patrulius Marc

Comentariul despre nivelul de vitrare a baii e complet inutil, geamul poate fi acoperit cu o pelicula si taie bucuria de a fi „printre vecini”.
Dar treptele puteau fi prea bine incastrate, sistemul ales mi-a fost descris de un amic din Politehnica odata, sa spunem un neinitiat in arhitectura. Dar ii plac lucrurile cum ii plac si tin minte ca am discutat ore in sir despre asta, cum ar ocupa spatiu inutil si ar incarca grosier volumetric solutia, oricum nu a cedat argumentelor si se vedea virtual cu un asemenea set de trepte la viitoarea sa locuinta.

Imobilul pare totusi victima unor diabolice tensiuni intre arhitect – client – inginer. Dincolo de finisaje/structura exotica rezolvare a spatiilor anima conceptul din plin. Domnul Dinoiu si Pop Arhitectura se vor alinia curand pe axa unei arhitecturi mult mai valoroase, succes in continuare.

23 07 2009
dinoiu-pop arh

Noua ne place compromisul arhitect- client- inginer! Cu asta lucram. De ce? Pt. ca prin compromis evadam din formal. Se vorbeste prea mult despre compozitie in arhitectura. Si despre frumos/urat! Invatam in scoala ca un spatiu frumos este si viu, ceea ce nu este adevarat. „Ca sa faci lucruri viabile trebuie sa te murdaresti pe maini” spunea cineva si noua ne plac lucrurile murdare!
Cu alte cuvinte, si ca sa spunem adevarul, nu dam doi bani pe frumos. Nu ne intereseaza asa mult situatia in care arhitectul are totul la dispozitie ca sa deseneze „proiectul perfect” pt. ca aceea arhitectura ar fi captiva prea mult ideii de frumos (si derivatelor lui, compozitie, detaliu), iar arhitectul de azi „de la noi din tara” este dependent prea mult de constrangeri formale si de compozitie, face totul „frumos”, dar in esenta ne-proaspat, si fara viitor. Credem, in schimb, ca o casa trebuie sa fie proaspata. Asta e calitatea pe care ar trebui sa o atingem! Pentru noi o casa care nu are prospetime nu valoreaza nici cat estetica ei, adica prea putin (in acest punct proiectul asta are cam prea multa estetica, si asta ar fi, in opinia noastra, una din caderile lui).
Dintre toate diagnosticurile, cel din postul lui parafaragaramus, in care vorbeste de arhitectura „en volee”, ni se pare cel mai potrivit. Unele lucruri sunt facute evident impotriva „normelor” acceptate de breasla. Unele nu se vad asa usor: programul spatial si sectiunea casei nu porneste de la o schema functionala; problemele estetice legate de stalpi, grinzi, scara sunt tratate, cum vedeti, secundar, pentru ca pot fi rezolvate de oricine mai bine si mai frumos, oricum. Nu vrem sa intram in competitie pentru cea mai frumoasa scara, si nici pt. cea mai frumoasa grinda.
Daca a existat o idee inainte de proiect, aceea a fost ideea de fanarie (oricum, si fanaria a ramas undeva in urma, in proces!); fanaria, si mai ales etajul ei superior, este locul de unde vezi mediul natural inconjurator fara prea multe intrebari legate de dimensiunea, natura, estetica structurilor, inchiderilor. Conteaza doar spatialitatea ei si raportul ei cu mediu. Dar de la fanarie provin, formal, doar ramele de tamplarie negre, care formeaza cadre fotografice prin care observi mediului inconjurator (padurea vecina!) si ansamblarea pachetului de spatii in cutie.
Cat despre constrangerile pe care ni le introduce o structura, nu vrem sa intram in aceasta polemica. Noi obisnuim sa ne punem mereu intrebari: de ce trebuie ca toti stalpii din casa sa fie frumos aranjati la locul lor, in mecanica compozitiei spatiale, si de ce nu e bine sa dai peste un stalp cand nu te astepti? de ce trebuie ca toti stalpii dintr-o casa sa fie la fel? nu spunea si clasicismul la fel: in fatada ferestrele trebuie sa fie de aceeasi dimensiune, aliniate frumos, indiferent daca deservesc un salon sau un coridor?
Cam asta ar fi de zis, nivelul discutiei ne multumeste, asta si urmarim, discuţiile!

24 07 2009
parafaragaramus

Whooooaa, au intrat pe site autorii !!!

1. Perfect de acord cu murdaritul!
2. „Frumosul”… – depinde ce se intelege prin frumos, asa ca hai sa-l uitam, pentru ca se pare ca eu il consider un termen mai larg decat il considerati dvs . Cred mai mult in concept, decat in frumos. (Un lucru urat poate sa exprime mai puternic un concept.) Aici se poate dezvolta.
3. Eu consider ca o structura poate, si trebuie, sa se exprime si in cheie arhitecturala. Vezi asta: http://www.marciokogan.com.br/
Este foarte bine sa pui la indoiala totul, insa risti sa ramai cu intrebarile neraspunse, si sa ajungi ca Eisenmann, sa-ti ploua in casa si sa nu-ti pese.
4. Cred ca, obligatoriu, trebuie sa existe o idee inainte de proiect, si m-a luat cu fiori cauzalitatea dvs. Ajunge sa ai un concept – si aici nu ma refer la ala functional ( zi-noapte), sau formal ( casa „ou”)- ajunge un concept bun, ca sa iesi din formalism.
5. „Prospetimea” ar trebui sa apara in mod automat, odata ce conceptul este nou si bine articulat. Nu cred in lucruri bune iesite din greseala. Nu neg ca o idee poate sa apara dintr-o greseala, dar greseala ar trebui sa se intample in cursul proiectului, nu a executiei.
6. In continuare, proiectul dvs. mi se pare ca arata ca si cum v-ati aruncat la experimente fara sa urmariti neaparat ceva anume, lucru care ar putea sa apara in ochii publicului ca un capriciu tineresc.
7. De ce nu intrati in competitie pentru cel mai frumos detaliu? (Oare pentru ca necesita foarte multa munca si stres pe santier? – nu, pentru ca nu dati doi bani pe frumos, uitasem.)

Felicitari pentru eforturile dumneavoastra de a va dezvolta in Romania!
Spor!

24 07 2009
parafaragaramus

Fiul meu are doi ani jumate si pune intrebari. De ce curge apa in jos, de ce vantul misca frunzele, chestii d-astea.
Ce vreau sa spun este ca, unele lucruri de pe lumea asta ar trebui luate ca axiome. Aparatul critic folosit in exces poate sa corodeze fundatiile unei personalitati, si sa duca la dezechilibre psihice.
E bine sa te intrebi, dar cand pui intrebari despre lucruri evidente si pe care nu ai cum sa le schimbi, nu dai dovada de inteligenta.
Da-o-ncolo, daca vrei sa mergi dintr-un loc in altul si apare un stalp pe traseu, nu poti sa treci prin el.
Sau poti?
Hm…

24 07 2009
andrei_tm

Eu cred ca dincolo de orice concept, si orice idee sau cautare…nu trebuie sa uitam…ca aceste cladiri vor ramane mult timp pe acest pamant, si s-ar putea sa influenteze in mod pozitiv pe viitori oameni, sau negativ…Ar trebui ca toti arhitectii sa construiasca cladiri care sa dureze, care sa nu se demodeze…insa asta e o discutie lunga!!!

24 07 2009
parafaragaramus

Tot ce am spus, cade, daca consideri conceptul ca fiind tocmai demersul lipsit de constrangeri (fara proiect, en volee) al construirii.

24 07 2009
parafaragaramus

Promit sa nu mai postez la voi pe site o saptamana de-acum incolo.

Pentru mine, aceasta lucrare ramane un exemplu de „asa nu”.
Acesta este nivelul meu de intelegere, mai departe nu pot sa trec! Nu pot sa cumpar jemanfichismul ca pe un concept de arhitectura. (daca ma gandesc mai bine, nu-mi place nici in arta plastica)

24 07 2009
parafaragaramus

@andrei tm,
Un concept arhitectural poate sa-si propuna chiar ceea ce spuneti dvs.

24 07 2009
dinoiu-pop arh

Multumim celor doua fete pt. gazduirea proiectelor noastre, ceea ce am uitat sa facem la postul precedent, spre rusinea noastra!
Si acum revenind:
Conceptul este in esenta un text. Il scrie arhitectul, il executa constructorul si in final il foloseste clientul. Cum il foloseste? Un concept nou si bine articulat, care nu se refera la forma, este acela care reuseste sa schimba paradigma locuirii.
Dar de cate ori s-a schimbat paradigma locuirii in ultima suta de ani? O singura data, atunci cand lumea a trecut de la locuirea traditionala la cea modernista! Peste tot unde au fost aplicate formele moderniste s-a schimbat insa si paradigma locuirii? Nu, vila lui Horia Creanga din Aleea Alexandru nu schimba paradigma locuirii, casa este o interpretare stralucita, in cheie formala modernista, a vilelor din Cotroceni, pe cand vila din Strada Finlanda cu certitudine schimba modul de locuire, fiind un concept nou si perfect articulat. S-a schimbat paradigma locuirii dupa revolutie, odata cu venirea neo-liberalismului? Nu, este tot cea din comunism. Este greu sa aplici un concept cu adevarat nou in programul de locuire. Este aproape sigur ca relatia dintre concept si formal este mai complicata decat pare la prima vedere.
Ce este sigur e ca nu intotdeauna conceptul nou si bine articulat te duce automat la o rezolvare proaspata, dupa cum conceptul vechi si sedimentat te poate conduce la proaspat, daca il re-scri. Depinde de abordare si nu de conceptul in sine!
Noi suntem acum in situatia unei re-scrieri/modernizari a conceptului modernist (pentru ca asta este paradigma actuala!) in conditiile in care viata a evoluat si evolueaza pe alte baze de lectura acum, iar textul modernist se repeta in esenta neschimbat cam de mult timp, iar critica, din pacate, e legata mai degraba de forma decat de abordare. Poti sa faci modernizarea modernismului ne-programatic, inchizand balcoanele cu termopan, de exemplu, si alterand textul fatadei blocului comunist si neo-liberal (fenomen din care ne-am inspirat si noi pentru acest proiect!)? Poti sa o faci programatic, re-scriind textul modernist, pentru al scoate din mecanica lui initiala si din finalitatea previzibila si al incarca cu ceva proaspat? Accidentele (greselile), un stalp aiurea, trebuie sa participe atunci la re-formularea/deconstructia textului si nu vor fi doar accidente gramaticale. Vor fi accidente genetice. Care pot produce mutanti arhitecturali: un stalp mai mare decat celalalt! un stalp in frunte! foarte bine atata timp cat mutantul functioneaza mai bine asa, in mediul lui. Unde mai este importanta simetriei sau asimetriei in aceasta ecuatie? De ce sa vrem sa facem o casa, azi, neaparat in cheie arhitecturala? Si de fapt in care cheie? Le Corbusier? Alvaro Siza? http://Www….?

Nu, noi nu ar trebui sa luam de-a gata arhitectura lui Alvaro Siza sau pe-a altora, sa o punem pe aici pe la noi sa vada lumea ca stim sa facem frumos. E de preferat naivitatea tinereasca, cu toate greselile ce decurg de aici, si cat mai multe intrebari; daca sti tot foarte repede e pericol mare!

Spor!

24 07 2009
parafaragaramus

@Dan Dinoiu
In niciun caz nu am vrut sa spun ca e bine sa preluam o maniera sau alta de lucru.
Cand am dat link-ul lui Marcio Kogan, l-am dat pentru modul admirabil in care foloseste structura in sprijinul arhitecturii, nu ca pe un exemplu de urmat. Se vede clar ca omul nu vrea sa iasa de sub imperiul Niemayer.
Complet de acord cu complexitatea relatiei „idee > forma.”
Nu consider argumentul alterarilor ulterioare ca justificare a dezechilibrului initial.
Nu consider miscarea moderna ca fiind omogena, in momentul initial. Le Corbusier a scris reteta si a inghetat prin prestanta sa impulsurile „eretice” ale contemporanilor sai, care ar fi mentinut vie miscarea. Dupa aceea, reteta a fost aplicata de toti, cu rezultate bune, in timp ce noi romanii eram inchisi in lagar.
Putem sa-l consideram, de exemplu, pe Barragan ca fiind modern? Daca da, atunci care sunt asemanarile dintre el si Corbusier?
Planurile lui Rietveld au pereti glisanti, FLWright a bagat natura-n casa si invers, Mies a facut arta din stalpii de inox. Mie mi se par foarte diversificate conceptual aceste abordari. S-ar putea sa nu inteleg bine ce vreti sa spuneti…

concept(DEX) = idee, notiune care constituie treapta cea mai inalta de abstractizare in reflectarea realitatii.
Nu imi dau seama daca o abordare diferita este suficienta pentru a crea valoare, s-ar putea.
Nu stiu daca in momentul in care te hotarasti ca vrei sa transmiti senzatia de plutire, sau camuflaj, sau/si natural, sau protectie, sau fanar, se cheama ca ai stabilit un concept in sensul Dex-ului, insa pentru arhitectura mi se pare ca ar fi suficient.
Nu cred ca absolut orice poate fi fortat prin schimbarea abordarii. Exista niste lucruri date, cum ar fi ca structura si arhitectura trebuie sa mearga in acelasi sens. Nedorind sa va supuneti acestei legi naturale (pana la urma, profesiile astea doua sunt doua fetze ale aceleiasi monede), ati obtinut rezultatul dizarmonic pe care l-ati obtinut; din partea mea, este un experiment interesant, dar doar un experiment.
Eu nu as fi avut curajul dvs.!

24 07 2009
EBA

Scara are un profil INEDIT NU FRUMOS !
Pare o carcatura miriapod
din profil , un efort disperat de design , vitrajul treptei sprijina la fiecate trapta 3 zone de vang deci o padure de stalpisori din unghiuri oblice .

Planul etaj e descompus probabil din cauza amplasarii centrale a acestei scari minunate in spatii alungite – tensionate
( o baie nasoala tip morga sau caramangerie ).
Daca autorul se uita sa ma scuze dat Le Corbusier si mai explicit Meyer imparte un asemenea etaj asimetric pentru a obtine spatii mai elegante –
mai patratoase ( statice odihnitoare ) in camere si mai alungite (dinamice ) pe circulatii

25 07 2009
parafaragaramus

poate d-aia nu sunt Dinoiu…

Pana la urma, in contextul provincial romanesc, in care se adopta forma inaintea continutului, lucrarea dvs. devoaleaza la modul franc problemele adevarate ale construirii.
Multumim pentru lamuriri.
In urma acestei discutii, mi-am dat seama ca faceam o confuzie in intelegerea termenului de concept. Pentru mine era acel set de idei care sustinea o forma prezenta in realitate, iar abordarea putea fi inclusa in el. Se pare ca engleza e de vina…

25 07 2009
parafaragaramus

Cat despre deconstructie, admir foarte mult partea de analiza specifica acestei metode, insa am dubii cu privire la ce rezulta din re-compunere.

25 07 2009
parafaragaramus

A existat chiar o controversa intre empiristi si rationalisti cu privire la intelegerea termenului de concept. Rationalistii sustineau ca prin gandire curata oamenii pot sa intrevada adevaruri fara perioada de garantie (timeless)- care ar fi conceptele, ceilalti sustineau ca acestea ar fi doar abstractizari pe baza experientei proprii.
Mai nou, Deleuze (1991) spune ca , „Concepts can jump from one plane of immanence to another, combining with other concepts and therefore engaging in a „becoming-Other.” ” Mi se pare corect.
Oricum, se pare ca discutia in domeniul filosofic este inca deschisa, iar o anume abordare a unei probleme rezulta din felul in care intelegi conceptele.
Deci tot conceptu’ e primu’.

25 07 2009
parafaragaramus

…Deci tot conceptu’ e primu’…

Mai bine zis, daca esti rationalist la baza, scoti conceptu-n fata, daca esti empirist, il ignori, ca e o conventie, o abstractizare pe baza experientelor subiective ale unuia sau altuia.

25 07 2009
parafaragaramus

Cu asta chiar inchei, si ma tin de promisiunea de a nu mai posta.
Daca se considera, la modul intim, ca exista un adevar universal, o lege a firii, un mod natural si un bine, ascunse in spatele lucrurilor pe care le vedem, atunci avem o directie.
Daca nu consideram aceasta, ci relativizam, atunci libertatea pare deplina.
Depinde ce alegi…

25 07 2009
dinoiu-pop arh

Da, aveti dreptate pe linie:
Lucrarea devoaleaza problemele esentiale ale construirii, aici ne intelegem foarte bine. De asta am postat-o si noi pe site-ul nostru, in asta consta, dupa noi, valoarea si poetica ei.
Arta conceptuala, ca si arhitectura conceptuala, este un domeniu de nisa, extrem de complicat de practicat si urmarit fara o lectura prealabila, care abandoneaza total criteriul estetic. E un fenomen vechi, nu noi am spus-o prima data (frumosul nu valoreaza doi bani).
Multa lume vorbeste azi despre concept, e ok, dar de lucrat cu el foarte putini o fac; Ar fi fost mult mai normal sa experimentam in scoala aceste lucruri, sa ne antrenam acolo aceste abilitati de creatie; noi nu am facut-o pentru ca scoala ne-a antrenat numai pentru proiectul finit si perfect. Acum recuperam ceea ce am pierdut.
Pe noi ne ingrozeste, de principiu, momentul in care ne apucam de o lucrare si ne vin in minte, in fata ochilor, deja, imagini preexistente, finite, despre cum arata/ trebuie sa arate obiectul. Ca sa scapi de aceste imagini care iti croiesc deja casa fara sa-ti dai seama, trebuie sa muncesti mult, este experienta noastra in grup.
Da, Deleuze este una din lecturile noastre preferate!

27 07 2009
parafaragaramus

Sa intelegem ca scoala te strica?

27 07 2009
eba

Nu e normal sa eliminam realitatea la adapostul conceptelor .
O poza cu scara in sensul de urcare va arata mult mai rau decat poza aleasa spre coborare.
Caloriferele care marcheaza ostentativ zona vitrata de acces pe terasa (foto etaj) spre deosebire de gratarul din pardoseala in dreptul acesului vitrat ( foto zona parter)

27 07 2009
parafaragaramus

@eba
Pai tocmai asta e, lucrarea asta nu are un concept coerent, si NICI NU ISI PROPUNE asa ceva, ba mai mult, considera independentza fata de „legaturile” pe care le-ar da prezentza unui concept, ca fiind o CALITATE a proiectului, si anume prospetimea. Autorul nu se adaposteste in spatele niciunui concept prealabil.
E mai mult un discurs teoretic pus in practica, decat o casa pentru oameni. Clientul a fost „ushuit” imediat ce a scris tema cu spatiile necesare.
Daca e o casa spre vanzare, parerea mea sincera e ca a pus-o!
Autorii socot subiective calitatile probate in timp, la care rezoneaza psihicul uman, gen spatii patratoase sau alungite in functie de destinatie, sau armonie/contrast de culori, sau echilibru compozitional. Nu sunt de acord cu abordarea lor, dar le respect demersul. Au un curaj la limita nebuniei!
Fiecare cu stolul lui…

28 07 2009
parafaragaramus

@eba
Adica realitatea pe care o vedem si ne deranjeaza – calorifere in geam, stalpi in freza – ne deranjeaza la modul subiectiv, din cauza perceptiei noastre deformate de educatie. Suntem noi ingusti si nu vedem ideea, nu sunt ei nebunii care sodomizeaza legile firii.

28 07 2009
dinoiu-pop arh

Nu, nu e de vanzare! Fiecare casa se executa numai atunci cand exista un cumparator, pe baza compromisului arhitect-client-inginer.
Practic lucram cu materialul- pardon- mintea clientului! 🙂

28 07 2009
EBA

Aveti dreptate , in nebunia din Roamnia zilelor noastre arhitectura insasi e privita ca un moft .
Tema proiectului – este mai importanta decat munca deoarece pe o tema gresita un arhitect se iroseste iar la final clientul e dezamagit de investitia facuta .
Oare cat la suta din caliatea nivelului arhitecturii occidentale se datoreaza unei calitati a vietii ridicate , a unei lumi asezate valoric ?
Proiectele facute linistit , ca in scoala – fara griji existentiale sau clienti tortionari – sunt mai proaspete .
Pentru a nu te rata probabil ca trebuie mai intai sa te salvezi personal – un bun MANAGEMENT al proiectarii .
Sa cauti si gasesti clienti care sa inteleaga ce ar putea obtine de la tine si ca un arhitect poate finisa un proiect muncind cat la 5 „autorizatii” .
De regula trebuie sa inteleaga plusurile de imagine , economiile datorate optimizarii solutiei , si sa fie dispusi sa plateasca .

28 07 2009
parafaragaramus

Daca gandesti asa, nu ai nicio problema in a umbla despuiat pe strada.

28 07 2009
parafaragaramus

(daca gandesti asa, adica relativist.)

29 07 2009
parafaragaramus

@ EBA
Pentru a fi un bun arhitect, in Romania, trebuie sa fii dispus sa faci foamea, lucrand pe banii de o „autorizatie” un proiect ca lumea, si mai repede, bah, ca dincolo era gata de mult, iar mata ma tii cu mesterii-n curte!!!
Asta e! Ce sa facem, ne adaptam pietei la ce tine de piata: banii si termenele! In chestia asta majoritatea dicteaza. Toata lumea trebuie sa dispara insa cand esti singur in fata cu foitza. (Am auzit niste zvonuri cu privire la cat de putin a costat un proiect premiat prin 2000, si inclin sa le cred.)

30 07 2009
parafaragaramus

@Eba,
In Romania un arhitect trebuie sa fie mai rapid si mai ieftin ca xerox-ul.

9 08 2009
arhitengura rulz

Manual de facut case ” moderne” :
– se incropeste un partiu sa fie aproape functional
– se pozitioneaza structura
– se cauta explicatii, motive si teorii de ce e mai poetica sau mai interesanta „imbinarea” celor doua , explicandu-se intamplarea ( din faza de proiectare sau din santier) prin cuvantari pompoase ce n-au nici o legatura cu ideea de concept. Asta nu e arhitectura asta e intamplare sau ghiceala copilareasca, casa asta merge pusa in sertarul cu ” Asa a iesit dom’le !” – repet este doar o parere, poate intradevar are la baza un concept, dar mie imi cam scapa .

10 08 2009
parafaragaramus

Matematic vorbind:

minus cu minus = plus.
minus cu plus = minus.

Rezulta ca o „anti”abordare, ca sa dea arhitectura, trebuie sa foloseasca anti-concepte. (De aceea zicea Dinoiu-Pop ca este prea mult estetism).
Ei au folosit o anti-abordare cu concepte rationale, si le-a iesit o ANTI-ARHITECTURA.
Corect?

11 08 2009
arhiprofesor

Sunt placut impresionat de comentariile iscate de proiectul colegilor nostri. Intr-o tara in care nu mai exista de mult critica de arhitectura, iata ca pe site-ul acesta, pe care-l apreciez in mod deosebit, se face critica de arhitectura „la liber”.
Sunt impresionat si de comentariile arhitectului. De obicei, cand citesti intr-o revista sau o carte de arhitectura ce spune un arhitect despre propriile proiecte ai senzatia, eu cel putin asta simt de fiecare data, ca te imbogatesti cu ceva, ca ti se dezvaluie noi intelesuri privind ceea ce numesc eu poate pretentios decodificarea arhitecturii.
Marturisesc insa ca sunt dezorientat de justificarile arhitectului. Pare sa fie , din ce spune domnia sa, foarte simpla meseria asta si pare ca oricine se apuca sa faca arhitectura, neconditionat si reuseste, atata timp cat intamplarea este lasata sa joace rolul principal .
Nu doresc sa pun prea multe inrtrebari, sa imi pun prea multe intrebari, pentru ca daca arhitectura poate avea la baza o teorie a intamplarii, atunci poate ca si raspunsurile pot sa vina sau sa nu vina, din pura intamplare.
Poate ca eu sunt de moda veche, in sensul ca intotdeauna caut sa-mi explic arhitectura, chiar cand este vorba de gestul cel mai pur artistic cum e poate cazul la Zaha Hadid sau Frank Gehry (cei doi fiindu-mi mai la indemana pentru acest tip de „gestualism”).
Eu cred ca trebuie sa existe o ratiune in orice „face” arhitectura. Chiar daca ratiunea aceasta vine din cel mai irational gest al arhitectului. Daca Magritte este un pictor 100% adevarat nu cred ca o arhitectura poate fi construita pe irationalul de tip Magritte. Din (ne)fericire existenta arhitectura – de la Vitruvius incoace – este conditionata, inainte de Venustas, mai intai de Utilitas si apoi de Firmitas.
De aceea am facut in comentariul anterior micile „critici” la adresa modului de rezolvare a scarii si celelalte inadvertente de tip functional si structural pe care mi s-a parut ca le gasesc in proiectul prezentat.
Daca se poate si asa, adica asa cum se vede in poze ? Cred ca nu. Cred ca nu vom vedea asa ceva la Zaha Hadid sau Frank Gehry – pe care daca ii dau ca exemplu nu inseamna ca-i si „gust” in totalitate.
Cu alte cuvinte, vreau sa spun ca, dupa parerea mea, nu exista arhitectura mare si arhitectura mica. Arhitectura este una singura si ea incepe acolo unde se termina categoria constructiilor – categorie unde poate ca este permis orice. Cred ca un anonim tanar arhitect roman care nu publica in toate revistele din lume, precum cele doua celebritati de mai sus, poate fi un arhitect la fel de mare. Cu o singura conditie. Sa faca arhitectura.
O sa fiu intrebat imediat: si ce este dom’le arhitectura ?
M-as rezuma aici sa spun atat: arhitectura nu este un domeniu al intamplarii.
Degeaba discutam de estetism si anti, orice ism si anti-ul sau, atata timp cat ne aflam in domeniul declarat al lui „orice se poate”.
Nici Rem Koolhas, negativistul prtin definitie, nu ar fi de acord cu o astfel de abordare.
Este clar si universal acceptat ca globalizarea a zdruncinat multe „fix”-uri ale arhitecturii. Fenomenul este extrem de complex dar toate incercarile sunt constructive, in sensul de pozitive, nu destructive. Noile tehnologii au pus la indemana arhitectilor mijloace pe care acum 50 de ani nici nu le puteam visa. Aproape ca orice se poate imagina devine posibil, atat dpdv structural cat si dpdv al materialelor, asa ca vechile reguli ale tectonicii si compozitiei in arhitectura par pentru unii desuete. Ceea ce se cauta este un nou limbaj, adecvat acestor noi conditii, o noua simbolistica. Lumea isi creeaza noi icon-uri. Arhitectii insisi devin icon-uri ale noii lumi. In acest context mi se pare ca acest tip de minimalism , in sensul minimului efort de conceptie (cel putin eu asa inteleg aceasta afirmare a intamplarii ca fir conducator), este mult prea putin pentru a intra in discutie ca o categorie a arhitecturii.

12 08 2009
arhiprofesor

Am facut astazi mai multe comentarii pe acest site si mai tarziu am reintrat pe site ca sa constat ca toate comentariile disparusera. ??? O sa ma abtin de acum incolo.

17 08 2009
Cristina

Nu a disparut niciun comentariu, am fost plecata in vacanta si nu am avut acces la internet. Acum 5 minute am ajuns acasa. Imi cer scuze.

18 08 2009
dinoiu-pop arh

Referitor la intrebarea „Ce este arhitectura?” si cine poate sa o faca:
„Pisoarul [lui Duchamp…] cere un raspuns la intrebarea „ce este arta?” Dar Duchamp, cel mai agil si mai patrunzator ironist din domeniu, prefera sa puna o alta intrebare: „Poate cineva sa faca o lucrare care nu este opera de arta?” [in cazul nostru intrebarea ar suna: Poate cineva sa faca o lucrare care nu e arhitectura?…] Inclinat intotdeauna sa impinga lucrurile pana la limitele lor filozofice, morale si estetice, si intrigat sa descopere ce anume este acel lucru care transforma ceva in „opera de arta”, Duchamp a luat un obiect obisnuit, intalnit la tot pasul – un pisoar manufacturat si produs in masa -, ales tocmai pentru lipsa lui de calitati estetice, expunandu-l ca arta. A fost ca o inscriptie olografa pe cer care a schitat tiparul lucrurilor ce aveau sa urmeze: arta nu va mai fi niciodata aceeasi. Ceea ce i-a socat cel mai mult pe oameni a fost pregnanta lipsa de arta a obiectului si faptul ca nu a fost implicata nicio „lucrare”. Dupa Duchamp, „lucrarile” de arta rezulta din intentiile artistului, nu din pricepere sau abilitati, care cer actiuni repetitive ce pot fi invatate de oricine. Adevarata inventie artistica depinde de altceva – de o despartire de toate rutinele, de gesturi care ne distrug asteptarile. A te imita sau a te repeta inseamna a risca sa elaborezi un „stil”, prin care poti fi recunoscut si catalogat.”
Suzi Gablic, A esuat modernismul?, Ed. Curtea Veche, 2008

Si mai departe:
„Ceea ce a demonstrat Duchamp a fost ca arta poate fi facuta de oricine. Nu e nimic intr-un obiect – nicio proprietate sau functiune speciala – care sa-l faca opera de arta [sau de arhitectura…], in afara de atitudinea noastra fata de el si dispozitia noastra de a-l accepta ca arta.”
Toate elementele prezente in proiectul nostru sunt „ready-made”, au mai fost facute de altii, inclusiv scara!, si nu conteaza ca elemente constitutive ale lucrarii noastre. Ceea ce ne apartine noua sunt intentiile, acelea de care vorbeste si Duchamp. Dar ele sunt un meta-discurs, nici nu trebuie sa le vezi in proiect direct; daca vezi intentiile direct in proiect, atunci tot ansamblu poate fi catalogat si e deja mort. Cat timp intentiile, conceptul, nu se vede direct, obiectul este pus in discutie, fara o catalogare, si ramane viu, proaspat.
Obiectul rezultat va fi un „obiect anxios”, dupa cum il descrie Suzi Gablic in cartea ei, sau un hibrid, un mutant, zicem noi, „care poate fi recunoscut imediat prin tendintele sale subversive…de obicei nu este facut in maniera in care ne asteptam sa fie facut”.
Pe de alta parte noi traim intr-o societate a intamplarii, avem o arhitectura si un urbanism al intamplarii [Bucuresti-ul este nascut si crescut pe intamplare, aleator, rezultat] deci intamplarea face parte din structura noastra. Este defapt singura regula a culturii noastre si poate fi investigata, pentru ca este specifica noua, si nu refuzata.

18 08 2009
dinoiu-pop arh

Ne cerem scuze pt. apelul la Duchamp in sprijinul pozitiei noastre, ar putea parea pretentioasa paralela, dar, una la mana, lipsa criticii romanesti de arhitectura, in special a criticii contemporane, ne lipseste de mijloace/texte mai apropiate de situatia noastra, si doi la mana, Duchamp a continuat sa produca reactii, mult timp dupa expozitia de la New York din 1917, si ramane un reper de gandire pentru arhitecti. Citim cu placere ceea ce se scrie despre proiectul acesta, aici, insa.

18 08 2009
parafaragaramus

Eu, personal, ma pis in fantana lui Marcel.

18 08 2009
parafaragaramus

Iar discursul d-lui Dinoiu miroase a Dorin Stefan de la o posta.

18 08 2009
parafaragaramus

Mie imi place mai mult Gabriel Baldovin al nostru, decat Suzi Gablic.

18 08 2009
dinoiu-pop arh

Mai intram odata, fara legatura cu proiectul nostru, pentru ca am citit mai sus despre anti-arhitectura.
Alaturarile de tip arhitectura/anti-arhitectura, poziti/negativ, barbat/femeie, au fost depasite de vre-o 40 de ani, odata cu post-structuralismul, care nu le mai asociaza sensuri pozitive si negative… Sa faci anti -arhitectura nu e ceva negativ; am participat de curand la un proiect de scoala in care li s-a cerut studentilor sa faca un „anti-colt”, ca parte a unui exercitiu de construire pe o parcela de colt din Bucuresti. Credem ca daca nu vom depasi macar nivelul acesta de intelegere a arhitecturii, nu vom progresa spre o arhitectura de valoare.

18 08 2009
parafaragaramus

Iar eu il consider pe Marcel un lenes inteligent care s-a apucat pana la urma de negustorie.
A fost prieten cu Brancusi degeaba.
(O parere de tzaran, stiu.)

18 08 2009
parafaragaramus

Arhitectura este arta, si nu numai.

18 08 2009
parafaragaramus

Hai sa nu facem din noapte zi si invers.
Ce propuneti dvs este pur si simplu distructiv si atat.
Just for fun, merge. Merge chiar si in amenajari, unde azi esti, maine nu esti. (Vezi Clubul Embryo)
Cand vine vorba despre zidiri, as vrea sa fim egipteni, nu americani de Las Vegas.
Asta e una din problemele contemporane, ca pierzand semnele se pierde sensul, si devenim o Babilonie cu limbile incurcate.
Iar eu, totusi, nu as avea ambitia de a fi in mod obligatoriu original.
Incet-incet, se contureaza un profil de arhitect-artist care trebuie sa-i aiba pe toti la picioare, indiferent de ceea ce face, chestie care va va duce la ironizari de tip Misu Gainusa.
Chiar nu cred ca noi suntem mai altfel decat cei de dinaintea noastra. Tot cu ochii vedem, tot in stomac ne e foame, tot asa ne ducem. Avem aceleasi nevoi, si ar trebui sa avem acelasi Dumnezeu.

19 08 2009
parafaragaramus

@Dinoiu-Pop
SUNT DEPASIT!

Va las pe dvs. sa gustati muzica aceasta:

Eu agreez asta:

Va las pe dvs sa va delectati cu asta:
http://www.santiago-sierra.com/200807_1024.php
Mie imi place mai mult asta:

Ne blocam in punctul asta, pentru ca pe mine, inainte de a ma apuca de arhitectura, m-a marcat casa de la cascada. Nu am avut nevoie de „cheie” ca sa-mi placa, si la fel, cred in continuare ca si unui babuin i-ar placea Porsche 911 Carrera.
Va mutumim pentru ca ati intrat in joc. Succes pe mai departe, lipsiti de prejudecati, pana in panzele albe!

@arhiprofesor
Discutii de genul asta erau in caminul C1, prin 2000. Cred ca mai sunt si acum. Nu as ridica discutia asta la rang de critica de arhitectura, ne-am razgaia prea tare.

@Cristina
Imi cer scuze pentru limbaj, si multumesc pentru postari. Cred ca ar trebui sa mai postezi o casa noua, nu? Ajunge cu scandalul, in fond cred ca asta au urmarit de fapt, pe linie dadaista.

Parafaragaramus is out of the building!

19 08 2009
parafaragaramus

Un om rational nu poate lua in serios nihilismul post-structuralist.
Exista discutii cum ca termenul nu ar fi suficient de bine articulat pentru a defini precis la ce se refera. Miscarea franceza poststructuralista mi se pare definitorie pentru gradul de degenerare a filosofiei si moralei franceze.
Dupa cum zic unii si altii,
„Some argue its usage is contentious; arguing it is a buzzword that is often some combination of derogatory, hapless, and polemical in use. Following the premise that these characterizations are valid, post-structuralism is dismissed as a grab-bag of tricks used to argue for relativism, perspectivism, and ultimately nihilism from the academic left. Proponents believe that post-structuralism offers a viable way of examining power and structure in society and language.” (wikipedia),
am senzatia ca post-structuralismul e dus de mult.
De zece ori aleg „common-sense”-ul anglo-saxon, in locul razgaielilor socialiste frantuzesti. Am trait in socialismul pus in practica, si sunt vaccinat!

19 08 2009
parafaragaramus

Inca o data, admir metoda deconstructiei, nu si recompunerea. Prin recompunere ni se prezinta un cadavru macelarit, cu pretentia de fiinta.

20 08 2009
parafaragaramus

…Desi Derrida avertizeaza ca deconstructia nu este o metoda…

20 08 2009
ZaffCat

Cred ca de fapt toata discutia este mult mai simpla: iti place obiectul sau nu.
Nu zic ca nu ne trebuie critica de arhitectura insa aceasta discutie este pentru un cerc restrans de specialisti sau pasionati. Poate este un punct de vedere simplist insa atunci cand ne uitam la un tablou sau o sculptura spunem ca ne place sau nu, pana sa dam explicatii. Este o chestiune strict personala pe care ulterior o putem analiza sau nu. Dar in mod normal prin analiza nu iti schimbi perceptia ci iti argumentezi alegerea.

20 08 2009
parafaragaramus

Ce fac de fapt structuralistii, e sa-l bage pe Dumnezeu in ceatza. Adica, urmarind pe firul logic un eveniment, ei(Derrida) sustin, spre deosebire de fenomenologi, ca nu se ajunge la esenta lucrurilor, ci se ajunge la un lucru si mai complex decat evenimentul in sine. Probabil ca s-au intimidat de fizica cuantica, in care pe masura ce se intra mai in adancul materiei, se gasesc alte si alte particule.
Originea termenului deconstructie vine de la Heidegger, care i-a zis DESTRUKTION sau Abbau.
Deci, din pornire, ei nu vor propune ceva constructiv, insasi filosofia lor fiind una a negatziei.
(Dar uite ca teoriile ajung in domeniul realului, unde misca lucrurile in directia relativizarii valorilor, care si asa la noi in tara sunt vraiste. De ce sunt atat de pornit? Pentru ca in ultimii zece ani, cand incerc sa le zic colegilor mei ca nu e bine ce fac, facand „arhitectura”-patiserie pe care o stiti si voi, primesc raspunsul: E parerea ta!, Eu zic ca e frumos! )
Sa spui ca binomul bun-rau e depasit, e de porc!
A, ca a iesit din actualitatea discutiilor academice, e corect, dar problema nu a fost transata si dupa parerea mea nici nu va fi, pana la sfarsitul zilelor!

21 08 2009
parafaragaramus

” sa faci anti-arhitectura nu e ceva negativ”
De unde stiti ce e aia „negativ”, din momentul in care relativizati relatia pozitiv-negativ?
Asumati-va va rog pozitia; as reformula poststructuralist fraza astfel:
„sa faci anti-arhitectura nu e ceva negativ sau pozitiv.”

21 08 2009
parafaragaramus

Cand veti ajunge sa negati formula lui Pitagora, pe demonstrate, voi adera la filosofia dvs.

21 08 2009
parafaragaramus

“ In conceptual art the idea or concept is the most important aspect of the work. When an artist uses a conceptual form of art, it means that all of the planning and decisions are made beforehand and the execution is a perfunctory affair. The idea becomes a machine that makes the art. ”
—Sol LeWitt
Totusi, care este ideea proiectului dvs.?

21 08 2009
parafaragaramus

Poststructuralismul este de fapt o trecere la „next level” a structuralismului, nu ca in modernism- postmodernism, unde postmodernismul ia la misto modernismul. (Deci nu e o greseala ce am spus mai sus despre structuralism.)

21 08 2009
parafaragaramus

@zaffcat
Zat!
Pai site-ul asta, pentru pasionati este! (sau nu?)
Iar faza cu argumentatul ulterior al unei actiuni este specifica pentru Romania! La noi, tot timpul trebuie sa „ne scoatem” cu o argumentatie, salvand o imagine.
Miez, miez, miez !!!!

22 08 2009
parafaragaramus

Hai, ca vad ca am inceput sa vorbesc singur, ca televizoru’.
Bine ca exista wikipedia si Internetul, ca mai vedem si noi ce se mai intampla prin lume!
Zaffcat, daca vrei cu adevarat sa intelegi despre ce este vorba, ajungi la discutii de genul asta, (care mie nu mi se par complicate de loc, da ma rog.). Curentele filozofice si artistice se neaga unul pe altul in timp, si intotdeauna exista alternativa la ce este in „trend”. De aceea, eu aleg ca busola bunul-simt, chiar cu riscul pierderii originalitatii si a intrarii in zona „prejudecatilor” si istoricismului.
„Ce-i frumos, si lui Dumnezeu ii place.” (sau nu?)

( IAR INCEPEM?)

Acuma,
Dan Dinoiu este unul din arhitectii din Romania pe care-i apreciez, alaturi de Dorin Stefan, care i-a fost profesor. Eu eram in grupa la altcineva, si jinduiam sa fiu la Dorin Stefan, pentru ca tipul gandea cu adevarat, inainte de a desena ceva. Atata ca era prea mare inghesuiala, iar notele mele la proiecte erau la limita de jos, spre cinci-sase. Nu am reusit niciodata sa fac ce spunea profesorul de la o corectura la alta, mi se pareau arbitrare sau cel mai mult formaliste deciziile lor, si predam proiectele la nivel de schita in flau, pe foitza. Noroc cu asistentii, ca altfel le picam.
Dinoiu, alaturi de alti cativa colegi, avea proiectele bine gandite.
Ce au facut ei cu casele astea G3, nu seamana cu ce stiam ca poate sa faca. Sper sa fie doar un experiment, si sa ia in serios conceptualismul, care este in momentul de fata curentul cel mai „viu” pe mapamond.
Pana la urma, nici nu stiu de ce imi permit eu sa-i sugerez eu una sau alta, caci cine sunt eu? Eu sunt Parafaragaramus, un personaj fictiv. (Cel care i-a furat calul lui Don Quijote.)
Sper sa nu va fii suparat prea tare, si imi cer scuze pentru miticismul frustrat si provincialismul de care sunt constient ca sufar, dar uneori nu ma pot abtine, si ma bag singur in seama. Unii stiu continuarea… 🙂

22 08 2009
parafaragaramus

@zaffcat
Prin educatie, asta se face. Se schimba perceptia asupra lucrurilor.
Mergand pe logica dvs., putem canta: „Deschideti poarta kitch-ului,/ Sa poata rasariiiiii…”

22 08 2009
parafaragaramus

Banc. S-ar putea sa-l stiti.

Era odata o baba care statea in statie la autobuz, cu un student. „Asta e 178-ul?” zice baba. „Nu e, tanti, e 336-le!” „Da de unde stii, maica?” „Pai scrie mare pe el!” „Auzi”, zice baba,”tot asa scria mare pe un gard P__A, si cand l-am sarit, am cazut in cioburi.”

(Hai sa incepem sa gandim cu capul nostru, si sa nu mai luam de bune lucrurile pe baza a ceea ce citim prin carti.)

22 08 2009
parafaragaramus

Am monopolizat destul acest blog, il las in pace si ma duc la mine acasa, aici:
http://www.zidplus.ro/blog/

24 08 2009
ZaffCat

@parafaragaramus
Nu este vorba ca discutia e complicata sau nu. Ce am vrut eu sa spun a fost ca argumentarile de genul acesta sunt mai potrivite in interviuri, monografii, analize critice si ceva mai putin in discutii/dezbateri. De asta am si spus ca prin analiza nu iti schimbi perceptia ci iti argumentezi alegerea.
Chestia cu “Ce-i frumos, si lui Dumnezeu ii place.” o spune oricine care are convingerea ca asta este un argument in plus in favoarea lui. Ar putea sa o spuna chiar si arhitectul Nicolae Busila (https://ocasapezi.wordpress.com/2009/03/11/toate-casele-au-un-arhitect/) Personal nu cred ca prin critica de arhitectura se poate stopa kitch-ul.
Dar ai dreptate, blogul acesta este si pentru pasionati 😉

25 08 2009
parafaragaramus

@zaffcat
„Ce-i frumos, si lui Dumnezeu ii place” poate fi o definitie a frumosului, in sensul ca daca vrei sa stii ce e aia „frumos”, ar trebui sa te „acordezi” pe lungimea de unda a cautarii perfectiunii dumnezeiesti. Asta insa doar daca consideri ca exista asa ceva – (frumosul si perfectiunea).
Asta am vrut sa spun, iar paralela cu Pralea Busila e tendentioasa. Daca ar spune Busila asa ceva, i-as replica zicand ca „lucrarea” lui nu are nicun Dumnezeu.
Kitch-ul se poate contracara prin educatie si bun-simt, trag nadejde.
Nu am nevoie de favorul nimanui, si imi cer scuze daca pare ca fac pe desteptu’. Asa discut eu arhitectura.
Multumesc pentru dialog.

25 08 2009
parafaragaramus

@zaffcat
Te simti ca la cursuri, ai? 🙂

25 08 2009
parafaragaramus

@zaffcat
Ce bine ca ati dat link-ul cu casa arhitectului Busila!
Tare as fi curios sa vad cum comenteaza D-l. Dinoiu aceasta capodopera a genului, prin prisma poststructuralismului nevertebrat.

25 08 2009
ZaffCat

😉 dar imi plac si dezbaterile…

Sunt absolut de acord cu educatia si bunul-simt. Si chiar n-am vrut sa fiu tendentios, imi cer scuze.

Eu personal am fost atras mult mai mult de restaurare, zona in care mai degraba trebuie sa lasi deoparte orgoliile, sa sapi, sa descoperi si sa aduci la lumina ceva valoros facut de altii.

25 08 2009
parafaragaramus

@zaffcat
Gandindu-ma mai bine, pentru o singura perceptie, aveti dreptate.
Dupa analiza, insa, la urmatoarea perceptie, lucrurile se pot schimba in bine, in sensul ca pur si simplu vezi mai multe, si vezi mai clar.
Iar daca ati vrut sa scoateti in evidenta un limbaj prezent in posturile cu casa tiganeasca, va replic ca o lucrare buna duce la posturi mai „elevate” si la problematizari mai profunde.
Inca o data scuze pentru deranj, dar deh, e criza, si plictiseala e mare.

26 08 2009
parafaragaramus

Ceea ce cred ca ne sugereaza Zaffcat, atat mie, cat si lui Robert si Arhiprofesorului, este sa ne luam jucariile si sa ne mutam pe un site de critica de arhitectura. Probabil ca ar trebui sa-i dam drumul la unul, nu? Sa vorbim cu Bruno Andresoiu, poate ne face el unul. 🙂 Sau mai bine cu Guvernul, ca am auzit ca a platit un site (romania.org) cu 600000 de euroi. MMmmm, ce de documentare am face! Ar ajunge materialul sa ne plimbam toata viatza noastra pe la diferite locatii din lumea asta, si sa le comentam critic! Am calatori cu vaporul ala mare si alb, ca sa avem timp sa scriem criticile, stand in piscina cu un pahar de Campari oranj in mana stanga!

27 08 2009
ZaffCat

🙂 n-am sugerat o mutare insa cred ca este o idee foarte buna sa se faca un site/blog specializat in critica de arhitectura – serios!

27 08 2009
EBA

ORGOLIU PROFESIONAL – PRO SI CONTRA .

28 08 2009
parafaragaramus

Haideti si pe la d-l Ionasiu pe blog, insa acolo va trebui sa ne cenzuram, ca e treaba serioasa!
http://blog.de-arhitectura.ro/blog/index/0

1 09 2009
ZaffCat

@parafaragaramus
multam de link. Da’ te simti cam stingher acolo, nu prea sunt comentarii 😉

4 09 2009
parafaragaramus

@zaffcat
Pai ce sa mai zici, ca le zice Ionasiu pe toate! 😉

7 09 2009
parafaragaramus

Conceptualismul, in varianta occidentala a lui Marcel Duchamp, scoate perspectiva animista din discutie, si reduce cautarea artistului la un nivel intelectual, mecanicist, in care inefabilul si sentimentul nu are ce cauta. Brancusi, pe de alta parte, a cautat „sufletul” lucrurilor, si expresia cat mai „adevarata” a materialelor, pe fundamente morale si filozofice orientale.
Macar ca a fost de-al nostru, i-as da crezare lui Brancusi, si la varianta lui ma refeream cand spuneam „conceptualism”.

7 09 2009
parafaragaramus

Afirm lucrul acesta chiar daca lumea il considera pe Brancusi un minimalist.
Nu mi se pare ca a facut doar atat, adica doar a minimalizat mijloacele de expresie.

7 09 2009
parafaragaramus

Ah, nu a minimalizat, a redus. Ce greseala! hehe

9 09 2009
arqitekton

Am citit mare parte din comentarii. Argumente solide si mai putin solide. Discutia imi pare una de cafenea; astfel ca vin si eu cu o intrebare: Inainte sa se execute proiectul, ia aratat si clientului un plan mobilat, cateva randarari? Discutiile mi se par foarte filozofice si imi pare ca scap din vedere un amanunt – clientul. Ce ii facem? Il lasam in greaba lui?, „Imi tii meseriasii-ncurte, pan` la toamna vreau sa ma mut… Fie ea ce o fi, arhitectura este precedata de bun simt si gesturile unui arhitect trebuiesc sa fie unele de bun simt. Corect spus , arhitectii din Romania nu au un mediu propice arhitecturii, clientii sunt lipsiti de cultura, altfel nu vad cum acest client a acceptat o astfel de „incercare”. Si clientii nostrii vor ramane la fel de inculti atata timp cat noi le vom permite. In loc sa ne facem meseria, ne pliem pe comportamentul lor gresit. Asa ca de maine suntem „tari-ngura”, ne sustinem pasiunea. Cu tot cu baia s-a tip carmangerie si structura aparent „filozifica” casa se potriveste de minune cu mediul. (vezi cotetul din dreapta, a doua fotografie)

9 09 2009
parafaragaramus

Auleo, arquitekton, mai cititi si dvs., ca faceti niste greseli de gramatica ingrozitoare, ce va submineaza demersul civilizator. (Pe fond, sunt de acord.)
Corect romaneste este: i-a aratat, nostri, baia sa.

9 09 2009
arqitekton

Multumesc pentru atentionare. Intentia nu era sa va arat ce greseli gramaticale fac grabindu-ma,cu totii o mai comitem . Pe viitor nu voi mai avea asemenea scapari. 🙂

10 09 2009
parafaragaramus

Toata filosofia asta este de fapt despre client, despre omul caruia trebuie sa-i facem un adapost, si ne intrebam daca este moral sa adoptam niste curente filosofice internationale contemporane sau nu.

11 09 2009
Zaffcatache

@ parafaragaramus

si atunci cum ramane cu educarea clientului/populatiei? 😉

11 09 2009
parafaragaramus

@zaffcat
Pai asta-i faza, ca filosofiile astea noi nu au scos o morala valabila, alta decat corectitudinea politica (politicoasa si ipocrita). Daca a adopta aceste moduri de gandire inseamna educatie, permiteti-mi macar sa ma indoiesc.
Clientul este parte in construirea unei case, in triunghiul arhitect-constructor-client, si nu se poate face abstractie totala de el, pentru ca el este generatorul unei arhitecturi, prin comanda pe care o lanseaza. Asta in cazul caselor pentru oameni, ca despre comenzile publice atribuite prin licitatii be baza de indicatori tehnico-economici (nu prin parai-indarat, nu nu nu,) este alta discutie.
Domeniile artei contemporane si al arhitecturii nu se suprapun in totalitate, cred eu.

11 09 2009
parafaragaramus

Hai ca am luat-o prea-n serios.
Uite un blog fain, am ras cu lacrimi cand am citit comentariile!
http://aathanor.net/fish-eye/2009/09/my-name-is-crin-and-im-an-alcoholic/#comments

15 09 2009
geomarz

Oribilitastea asta este CASĂ ?
Nu-i bună decît pentru cai şi boi.

22 09 2009
kahn

Nu inteleg cum o casa atat de banala poate declansa asemenea discutii filosofice !?
O arhitectura proasta (nu am sa zic urata, pentru a nu da ocazia autorilor de a tine o noua prelegere despre valentele acestei categorii estetice) nu poate fi justificata – prea mult timp – prin „tragerea” intr-un sistem teoretic convenabil. „Minciuna”, pana la urma, se sparge, iar in urma raman doar constructii dezolante – s-a intamplat asta cu nume mult mai ilustre (a fost amintit Eisenman; l-as adauga, partial, pe Koolhaas – dar ce revenire minunata cu Casa da Musica !; o consider in pericol pe Zaha Hadid – rezultatele productiei in serie, pe care o face acum, se vor vedea peste cativa ani; si, da!, astept pe cineva sa-mi spuna cate opere adevarate au rezultat din demersul teoretic fermecator al lui Dorin Stefan…).
Inteleg, din comentarii, ca arhitectii sunt niste tineri promitatori – asta, probabil, explica efortul unora de a-i intelege si a-i trata cu menajament (dar dovedeste si cat de subiectiva este perceperea artei, cat de mult conteaza numele autorului).
Pentru mine, insa, care nu am auzit pana acum de cei doi, senzatia pe care mi-a creat-o casa (inca de la anuala) a fost de casa proiectata de un inginer constructor pe baza unor „poze” 3D incropite (ieftin) de un student arhitect (chemat, eventual, la final, pentru a mai da cateva „idei” de amenajare interioara).
Scuze, baieti, dar mai aveti de muncit !
In final – pentru ca e prima mea interventie pe acest site – felicitari sincere celor doua gazde, care fac eforul de a ne prezinta arhitectura foarte valoroasa din lumea intrega. Totusi… remarc putin subiectivism cand vine vorba de selectia romaneasca, care se limiteaza la cativa arhitecti foarte tineri (probabil colegi) si Radu Teaca (probabil, actual sau fost profesor). Nu sunt lucrari rele, dar exista altele si mai bune in arhitectura romaneasca. Ramane sa le descoperiti.

22 09 2009
Cristina

Nu e nicio doza de subiectivism. Niciuna dintre noi nu are nicio legatura cu arhitectii romani prezentati. Nu am avea cum, suntem de-abia anul 4. Problema lucrarilor romanesti e ca nu sunt deloc prezente in online. Foarte putine birouri au siteuri, iar scanarea fotografiilor din reviste nu este permisa. Asa ca „selectia” se face dintr-o serie foarte limitata de lucrari.

22 09 2009
kahn

Mda, nu ma gandisem la oprelisti de acest gen! Totusi, sunt convins ca arhitectii pe care ii remarcati in reviste nu ar avea nimic impotriva sa trimita fotografii si pentru un site de tinuta – cum este, fara indoiala, al vostru – daca i-ati contacta. Dar, probabil, asta ar insemna un efort suplimentar pentru voi (peste munca pe care o faceti, deja, aici) si este de inteles daca nu vi-l puteti asuma.
Pe de alta parte, faptul ca exista putine lucrari romanesti online nu inseamna ca cele care exista trebuie neaparat publicate, daca nu au si alte calitati. Din pacate, majoritatea sunt (mult) sub nivelul celor straine si cred ca fac un deserviciu atat site-ului vostru, cat si modului in care ar putea fi receptata arhitectura romaneasca.

24 09 2009
parafaragaramus

Nu aquiesez la ultima parte a comentariului domnului Kahn. Adica nu sunt mult sub, ci doar sub, dar nu cu mult. Fusei la Viena si ce case vazui, nu va pot descri’.

24 09 2009
kahn

Scuze, nu am fost suficient de exact: sub nivelul celor straine prezentate aici. Sper ca aici vorbim despre arhitectura, ca de non-arhitectura e plina lumea, intr-adevar.

29 09 2009
parafaragaramus

@kahn
Si aici revenim on topic:
Un arhitect bun, ca sa ajunga bun, trebuie sa treaca prin faza „non-arhitectura”, sau nu?
Adica, din ce am mai vazut, mi se pare ca primele lucrari ale unor arhitecti buni sunt aproape de non-arhitectura, sau sunt cautari, experimente, chiar nereusite uneori, dar din care au invatat unde sa nu mai greseasca.

5 10 2009
kahn

Nicidecum! Diferenta intre arhitectura si non-arhitectura este conceptul, ideea, viziunea artistica – cu alte cuvinte, tot ceea ce face o casa sa fie mai mult decat o adunatura de functiuni, un simplu adapost. Este total acceptabila greseala arhitectului care experimenteaza noi modalitati de expresie, care refuza sabloanele „verificate”, care strica ceva pentru a construi altceva – iar asta nu tine de tineretea biologica, ci de cea spirituala: arhitectii mari stiu sa ramana tot timpul tineri.
Perfectiunea detaliilor si finisajelor, corectitudinea insiruirii functiunilor, cu toata importanta lor, nu pot face, singure, marea arhitectura – ci, in cel mai bun caz, adaposturi de lux. Arhitectura mare inseamna, in plus, atmosfera, capacitate de a crea stari de spirit, are importanta calitate de a gazdui (ceea ce e mult mai mult decat „a adaposti”). Ori, nu poti face asta, ca arhitect, decat daca te eliberezi – de fiecare data – de rigiditatea formalismului si teoriilor in care te simti confortabil, pentru a asculta logica interna a noului proiect si a-i gasi modalitati particulare de raspuns.
Din pacate, remarcile critice care se fac aici (si la aceasta casa, in mod special) raman foarte mult in sfera formalului si/sau a teoriei sterpe (mari si vechi metehne ale scolii romanesti de arhitectura, dealtfel). Cred ca, inainte de discutii despre inegalitatea stalpilor, despre praful de sub scara, sau despre pisoarul lui Duchamp, era mai important sa se puna intrebarea daca aceasta casa are acele atribute care sa o faca mai mult decat un adapost. Eu cred ca nu!
Dar, ca sa nu se creada ca am ceva cu arhitectii tineri si totodata, sa-mi fac mai bine inteleasa pozitia, am sa mai spun cateva lucruri:
– mi-a placut, de la anuala 2009, casa de pe Hagi Ghita a tanarului Bogdan Neagu (din pacate, cealalta casa prezentata de el in expozitie este departe de aceeasi valoare)
– imi place cum a gandit, la cateva proiecte, tanarul arhitect Soare
– consider casa Herczeg a lui Radu Mihailescu ca fiind cea mai buna casa din Romania postbelica
– il cred pe Florian Stanciu un mare arhitect si astept sa revina cu proiecte de maturitate; deasemenea, as vrea sa-l vad pe Serban Sturdza ca realizeaza mai mult din arhitectura pe care o are in cap
– nu-mi place Radu Teaca, pentru ca tot ce a facut si face sunt adaposturi-de-lux-cautat-fotogenice, altfel case reci si nefunctionale (lasati-va deoparte reflexele de arhitecti, puneti-va in locul omului obisnuit – chiar si educat fiind – si imaginati-va ca trebuie sa locuiti o viata intr-una din aceste case; puteti?);
– nu-mi place Dorin Stefan pentru ca nu a facut in, realitate, nimic din ce a promis in teorie (cu exceptia propriei lui case de la munte, care e o mare reusita)
– ca sa nu se supere nimeni, declar ca nu ma omor nici dupa arhitectura pe care o fac acum Zaha Hadid, Fuksas, Liebskind; le admir formele, dar nu cred ca intr-acolo e viitorul arhitecturii; daca vorbim strict de sculptura, il prefer pe Gehry (am vizitat Guggenheim-ul din Bilbao: absolut senzational ca sculptura, confuz si inconfortabil ca arhitectura)
– imi plac: Wright, Le Corbusier (Ronchamp si Savoye, vazute in realitate, sunt o revelatie: adevarate lectii de arhitectura!) Siza (vazut multe constructii „pe viu” – incredibil cu cata poezie si cu ce mijloace simple se poate face arhitectura), Rem Koolhaas (il scosesem din top, dar Casa da Musica e fascinanta, mai ales la interior), Barragan (cata simplitate aparenta), Tadao Ando, Snozzi, Zumthor, Steven Holl si multi altii.
Numai bine!

8 10 2009
parafaragaramus

@kahn
Discutia pe marginea acestui proiect a pornit de la ceea ce mi s-a parut a fi absenta unui concept coerent. Mi s-a parut laudabila intentia autorilor de a „strica”, insa am observat ca ei nu ar dori sa propuna altceva, ci sustin ca atitudinea de tip „white riot” e suficienta. De aici s-a ajuns la discutii pe marginea termenului de „concept”.
Atmosfera, capacitatea de a crea stari de spirit, calitatea de a gazdui, sunt niste atribute care se nasc si din corectitudinea functiunii si din perfectiunea detaliilor. Daca sustineti ca va plac Wright si Le Corbusier sunt sigur ca intelegeti, pentru ca au fost niste maestrii ai detaliului. Detaliile, insa, sunt dupa cum le spune si numele, niste argumente tehnice care sustin idei anterioare, idei care ar trebui sa existe in fiecare proiect.
Problema, deci, s-ar pune la a comenta calitatea acestor idei.
Zaha Hadid porneste de la niste gesturi, „taiere” a solului cu propunere de volum, „curgere” a magmei cu cristalizare in mare, „rotire” a volumelor cu sustinere compozitionala. Reperele ei sunt independente de istorie si chiar de sit, sunt niste sculpturi formidabile. La fel, Calatrava ia decat logica structurala a descarcarilor fluente, combinata cu imitarea lumii acvatice. Gehry pare cel mai sincer in zona acestor „formalisme”, pana la urma, pentru ca el merge pe exprimarea cat mai spectaculoasa a materialului. Nu am vazut pe viu decat Calatrava, iar la prima vedere te doboara cu imaginea, insa a doua oara, a treia, devine din ce in ce mai antipatic, mai strain, mai alienant.
Va negati cand sustineti ca functiunea singura nu face arhitectura, iar apoi ii reprosati d-lui Teaca „nefunctionalitatea”. Eu consider ca d-l Teaca merge pe reteta conceptuala binecunoscuta si tocita in scoala, dar o face foarte bine.
Nu inteleg ce va place la Steven Holl.
Consider ca d-l Sturza propune o linie interesanta de urmarit in arhitectura romaneasca, mai ales prin latura morala.
Siza este un exemplu mai ales pentru arhitectii tineri, care nu ajung la zona clientilor potenti financiar.
Arhitectura nu poate sa existe fara clienti permisivi la ideile noastre, si lupta mare, in practica, se duce cu clientul, deci ar trebui sa fim mai intelegatori cu toti cei ce incearca sa faca ceva in tara asta in care banii au ajuns, in mare parte, la niste oameni cu moralitate indoielnica, ca sa fiu civilizat.

9 10 2009
kahn

@parafaragaramus
se pare ca suntem de acord cu ideile principale, ori asta e cel mai important. In rest, daca sunt cateva neclaritati in exprimarea mea, am sa incerc sa fiu mai precis:
– cand am spus „perfectiunea detaliilor”, m-am gandit la perfectiunea tehnica, cea a imbinarilor si finisajelor, deseori folosita de arhitecti pentru a se „scoate”, in lipsa de imaginatie arhitecturala; in niciun caz nu l-am negat pe Dumnezeu, cel din detaliul artistic!
– nu am zis functionalitate, ci „insiruire corecta de functiuni”, facuta conventional, in sensul celor cateva principii invatate in scoala. In arhitectura mediocra (nu vreau sa sune dur, dar nu gasesc alt cuvant), functionalitatea si forma sunt disociate; arhitectul isi incheie constiincios si sumar obligatiile (de tema) fata de cea dintai, pentru a se putea dedica „adevaratei lui arte” – cea a fatadelor (eventual, cu un minim feed-back). In arhitectura mare, functionalitatea este o parte organica, in continua dezvoltare si reinterpretare, care cauta relatii si semnificatii noi ajungand, in cele din urma, sa creeze o atmosfera si o estetica a parcurgerii.
– in ce-l priveste pe Radu Teaca, am spus ceva mai multe in comentariul de la ultima lui casa prezentata aici.
– ce imi place la Steven Holl ? Originalitatea fiecarei case, coerenta conceptului, talentul sculptural. Recomand o privire aici: http://www.stevenholl.com/project.php?type=houses – poate mai avem ocazia sa discutam pe tema asta.
– Siza a facut o mare arhitectura intr-o tara saraca – din punctul asta de vedere, ar trebui sa fie un exemplu pentru toti arhitectii (si clientii) romani. Lucrarile lui sunt o demonstratie ca nu finisajele scumpe sau detaliile high-tech fac arhitectura. Din contra, as spune: nu o data am fost dezamagit de vederea, pe viu, a unor cladiri de tip ” Star Trek” pe care, cu doar putini ani in urma, le admirasem in paginile revistelor – pur si simplu le-am gasit uzate fizic si moral! In cladirile lui Siza nu am avut nicio clipa senzatia asta – cladirile lui (unele, vechi de 40 de ani) fiind la fel de proaspete si azi (si exact asa cum apar in fotografii, nimic trisat sau scos in evidenta prin efecte, ai senzatia ca le cunosti dintotdeauna). Recomand cu toata caldura o excursie (majoritatea lucrarilor lui sunt in Porto si pe o raza de 50 km in jur; efortul va fi recompensat cu vin de Porto – foarte bun! 🙂 )
– clientii – o mica parte dintre ei, e adevarat (dar valabil peste tot in lume) – pot fi facuti permisivi, daca au un minim de deschidere culturala; dar si arhitectul trebuie sa invete sa-i asculte si sa nu porneasca de la idei preconcepute privind arhitectura pe care vrea el neaparat sa o faca; s-ar putea sa iasa chiar ceva mai bun, trust me! Ceilalti clienti se refuza (renuntati la obsesia pentru bani, multumiti-va cu minimul necesar – cel putin pana va faceti un nume)
– buna completarea cu Calatrava, subscriu! Eram un mare admirator al lui, pana sa-l vad in realitate si sa am aceleasi senzatii ca tine (sper sa-mi permiti adresarea la singular si sa procedezi la fel 🙂 )

9 10 2009
parafaragaramus

@Kahn
Imi cer scuze, confundasem pe Hans Hollein cu Steven Holl.

9 10 2009
pierpatrat

salutări tuturor și felicitări pentru nivelul la care țineți discuția și mai ales concluziile.
aștept cu nerăbdare întoarcerea autoarelor, că de-acum școala a început.

16 10 2009
eba

DISCUTIA A DEVENIT PLACUTA CU OPINII PLACUTE
FELICITARI parafaragaramus & kahn

22 10 2009
Bleen

Gata? Asta a fost tot?

23 10 2009
ZaffCat

asteptam alta casa 🙂

23 10 2009
parafaragaramus

Multumim pentru aplauze!.

23 10 2009
andrei_tm

eu astept si alta casa din romania, ca de asta m-am saturat…apropo e de ceva timp pe archdaily o casa proiectata de adrian soare, cred ca ar fi destul de ok dak ar fi si aici postata…

25 10 2009
arhiprofesor

@ Cristina
Eu n-as fi atat de rigid in legatura cu reproducerea din reviste a unor fotografii daca se face trimitere la revista respectiva. Ati putea chiar sa faceti o solicitare redactiei in acest sens. Ideea lui @kahn este deasemenea OK. In masura in care aveti timp.
@kahn
@parafaragaramus
Discutia pe marginea unei lucrari (nu ii spun inca arhitectura) avand la dispozitie cateva fotografii, daca din aceste fotografii nu se citeste clar conceptul – se pare ca suntem de acord asupra necesitatii existentei un concept – se poate rezuma la a observa unele inadvertente functionale, constructive sau incalcari ale logicii bunului simt (praful de sub scara).

Poetica arhitecturii … invocata de autori …
De cele mai multe ori, in prezenta unei arhitecturi adevarate, poetica este cea care este „citita” – „simtita” – imediat, fara a fi nevoie de decodificari sofisticate. Cred ca adevarata arhitectura nu are nevoie de manual pentru a fi inteleasa pentru ca arhitectura nu este facuta numai pentru experti. Exista o poetica a materialului, o poetica a structurii, o poetica a relatiilor functionale (am mai amintit undeva de ansamblul din Dacca al lui Louis Kahn unde dispunerea functiunilor urmeaza o logica a poeticii dincolo de cea a numarului si dimensiunilor usilor), exista o poetica a spatiului arhitectural. Nimic insa, nici cea mai nihilista teorie a intamplarii, nu poate face abstractie de faptul ca arhitectura este facuta pentru a fi „ocupata” de oameni. Iar daca arhitectura are sansa de a fi arta numai daca este „citita”, „simtita” ca atare nu numai de catre experti.
Eu cred ca un obiect de arta, fie el un desen, o sculptura, un spatiu construit, poate fi catalogat ca atare numai daca nu isi ofera dintr-o data toate cheile.
Am fost in Piata San Marco de mai multe ori si de fiecare data mi s-au revelat alte intelesuri. Cu ocazia primului meu popas la una dintre cafenelele de vis-a-vis de Palazzo Ducale am sunat-o pe sotia mea si s-a intamplat ca exact in acel moment sa sune clopotele basilicii si sa traimk acel moment impreuna chiar daca desparteau 1000 de km. Trairea face parte din poetica si fara ea poetica nu exista.
Am rezerve serioase privitor la pisoarul lui Duchamp – ca opera de arta. Tot asa cum cred ca poezia „de poanta” a lui Marin Sorescu poate degaja poetica dincolo de o anume satisfactie intelectuala rezultata din „intelegerea” poantei.

@Zaff cat
De acord intru totul. Imi place ce-mi place si alegerea imi apartine, fara sa fie nevoie sa dau explicatii. De aceea am simtit nevoia unei incursiuni in zona poeticii. Clinetul, fie ca este beneficiarul direct al creatiei unui arhitect fie ca este un simplu trecator-privitor sau utilizator ocazional are un contact cu „arhitectura” mai mult emotional, de cele mai multe ori chiar lipsit de orice emotie. De aceea „imi place” poate sa fie rezultatul unei adecvate asezari a pisoarului in grupul sanitar.
De multe ori teoria arhitectului acopera numai un traseu al intelegerii din afara inauntru si mai putin invers. Modul in care utilizatorul percepe arhitectura pare sa fie exterior acestui tip de teorie.
Putini sunt arhitectii care fac ceea ce fac parcurgand cu mintea traseul si experientele pe care le parcurge utilizatorul. Asta vine de la Dumnezeu, asta nu se invata.

26 10 2009
parafaragaramus

@arhiprofesor
„Putini sunt arhitectii care fac ceea ce fac parcurgand cu mintea traseul si experientele pe care le parcurge utilizatorul. Asta vine de la Dumnezeu, asta nu se invata.”
Ca un urechist ce ma aflu, indraznesc sa spun ca nu se invata, dar se poate „gini”.

26 10 2009
parafaragaramus

Important este sa vrei sa „diclesti”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: