Arhitecti francezi care au lucrat in Romania in epoca moderna

14 10 2008

In conditiile evadarii de sub un orientalism resimtit ca paralizant si aparitia Romaniei moderne, admiratia romanilor pentru cultura franceza, ce anterior se manifestase doar de la distanta, poate fi materializata, astfel ca, in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cel mai important factor al influentei Parisului asupra Bucurestiului devine arhitectura. In acelasi timp, aceasta influenta provoaca aparitia unui sistem modern de manifestare arhitecturala si transforma indeletnicirea de arhitect intr-o profesie moderna si cu adevarat respectata.

Drept urmare, autoritatile de la Bucuresti directioneaza marile comenzi publice, unor profesionisti scoliti in maniera Beaux-Arts, cu misiunea clara de a realiza o copie cat mai fidela a capitalei Frantei. Astfel Bucurestiul devine inca de la jumatatea secolului al XIX-lea Micul Paris, exemplul sau fiind urmat si de unele orase din provincie.

Arhitectii francezi ce profeseaza in Romania sunt fosti studenti ai École des Beaux-Arts, purtatori ai arhitecturii pe care aceasta scoala o reprezinta, si ajung sa proiecteze nu doar resedinte private, dar si importante cladiri publice, unele chiar castigate prin concursuri internationale.

Influentele arhitecturii neoclasice franceze sunt vizibile in Bucuresti incepand cu anul 1830, odata cu activitatea unor arhitecti precum Michel Sanjouand, Xavier Villacrosse si M. Singurov. Una din cele mai reusite opere a lui Sanjouand (primul arhitect francez care profeseaza la Bucuresti) este Palatul Stirbei.

Primul arhitect francez cu studii de Beaux Arts venit in tara este Paul Gottereau, fiul, facand parte din promotia anului 1864. Acesta a lucrat in arhitectura eclectica franceza a timpului, construind, intre altele: sala tronului si corpul de garda al Palatului Regal de pe Calea Victoriei, distrus in incendiul din 1927 si Palatul Fundatiei Universitare Carol I, astazi Biblioteca Centrala Universitara. Cea mai importanta lucrare a sa ramane Casa de Depuneri, finalizata in 1900, una din cladirile cele mai frumoase ca studiu de fatade si detalii, de o executie impecabila. Marea arcada pe coloane de la intrarea principala si in general arhitectura acestei cladiri, cu holul foarte bogat, amintesc de expozitia de la Paris si mai ales de Muzeul Petit Palais, al lui Charles Girault.

 

De asemenea, Gottereau a executat o serie de cladiri particulare, precum Palatul Nifon de pe Calea Victoriei colt cu Strada Paris, o importanta cladire de raport, al carei parter este in prezent schimbat cu niste mari goluri in plin cintru tencuite simplu, care schimba caracterul fatadei. Deasupra parterului se pastreaza inca fatada initiala, o ordonanta de pilastri corintieni de doua etaje care formeaza un studiu interesant de arhitectura eclectica franceza. Dupa ce Gottereau a parasit tara, lucrarile sale in curs de executie au fost continuate de arhitectul Sciky, autorul planurilor Muzeului Simu.

Un alt arhitect francez absolvent de Beaux Arts, diplomat al acestei universitati, care a proiectat in Romania a fost Albert Galleron, cunoscut mai ales pentru lucrarea sa neo-clasica, Ateneul Roman. In fatada sa, un portic generos bine proportionat cu un mare fronton deasupra, conduce in holul rotund de la parter, cu arcadele pe coloane care inconjoara cercul central, fiind considerat un studiu remarcabil ca eleganta, bogatie si rafinament al detaliilor. Patru scari rotunde, dispuse la distante egale intre ele, urca pentru public la marea sala de auditie de la etaj, aceasta solutie fiind caracterizata de Charles Garnier ca „magistrala si originala”. Marea sala de la etaj, acoperita cu o vasta cupola semisferica, bogat decorata si remarcabila ca studiu, e luminata la baza ei cu acele ferestre rotunde. Pe zidul rotund din spatele lojelor, a fost rezervat un loc considerabil ca inaltime, care inconjura sala pana la scena, pentru o mare fresca ceurma sa infatiseze istoria poporului roman, si trebuia executata de Puvis de Chavannes, cel care a realizat frescele Panteonului din Paris. Din pacate, insa nu s-au gasit fondurile necesare pentru aceasta lucrare.

Despre cladirea Ateneului, Galleron spunea: „Palatul Ateneului Roman din Bucuresti a fost inaltat deasupra unor temelii demult existente si pregatite pentru un circ cu manegiu de cai. Aslfel, i-a fost ca si impusa forma sa circulara, care de alminterea este cu totul potrivita pentru o sala de conferinte si concerte.(…) Exteriorul edificiului este, pana la oarecare punct de stil antic. Intrarea se compune dintr-un mare perysttil de ordin ionic. Opt coloane, identice in proportiuni cu cele ale templului Erechteion din Atena, adica 12 m inaltime, sustin un fronton care va fi ornat cu basso-reliefuri.”

De asemenea, Galleron a proiectat casa Turnescu, de pe Strada Dionisie Lupu, Casa Dodani pe Strada Brezoianu, casa Costescu Comaneanu, daramata pentru a se construi blocul Malaxa.

Traditia arhitectilor francezi din Romania a fost continuata de Albert Ballu, fiul lui Theodor Ballu, care a proiectat planurile generale, fatadele si sala pasilor pierduli ale Palatului de Justitie din Bucuresti. Considerat un studiu magistral, planul acestul palat distribuie nenumarate sali de sedinte pe trei din laturile salii de pasi pierduti, dand un caracter monumental, sobru si totusi clasic, de o arhitectura destul de ampla in simplitatea ei distinsa. In plus, este de remarcat studiul atent al detaliilor. Serviciile anexe, la care se ajunge prin culoare largi, sunt grupate si se afla in legatura directa interioara cu salile magistratilor, ca si cu cele de sedinte, totul fiind bine luminat si aerat.

Fatada principala, partea centrala, e compusa dintr-o serie de travee formate din piloni cu o decoratie destul de bogata, dar care le lasa intreaga amploare; este de asemenea, rezultatul unui studiu foarte elaborat, fiind bine proportionata si originala, dand cladirii caracterul de severitate monumentala potrivita functiunii pe care o detine. Fatadele laterale, formate dintr-o serie de travee cu pilastrii si goluri sunt caracterizate de unii ca fiind poate neglijate si destul de monotone.

Lucrarile studiate de Ion Mincu sunt perfect armonizate cu restul constructiei, iar faptul ca acesta a realizat interioarele salilor de sedinte si mobilierul, s-a datorat mortii lui Ballu ce a avut loc inainte de terminarea lucrarii. Din pacate, acesta a lucrat la o singura cladire in Romania, insa a obtinut locul al II-lea la un concurs pentru Senat.

Cassien Bernard a absolvit Beaux Arts in anul 1969, fiind elev al lui Questel si Pascal, iar in Romania, acesta a proiectat Banca Nationala. Planurile acestei banci, in stilul eclectic francez, al epocii, reprezinta o lucrare desavarsita, fatada principala fiind chiar superioara prin admirabilele ei proportii, prin caracterul de banca ce transpare, prin studiul impecabil al elementelor ce o compun, prin variatia existenta. Rezulta astfel, o perfecta unitate de ansamblu si o finete si un rafinament de studiu considerat exceptional al detaliilor. Nimic banal sau monoton si totul intr-o armonie clasica. Despre fatada Bancii Nationale, Mincu, la una din lectiile sale la Scoala de Arhitectura spunea ca „e cea mai frumoasa cladire din Bucuresti”.

Alaturi de aceasta, Bernard a mai lucrat si la Scoala de Poduri si Sosele de pe Calea Grivitei, Politehnica, o cladire de proportii mici, compusa dintr-un patrat cladit cu etaj, care inconjoara o curte interioara, cuprinzand cancelariile, biblioteca, clasele, atelierele si laboratoarele. Fatadele sunt intr-o ahitectura tipica in vremea aceea pentru cladirile scolare din Franta, cu caramida aparenta si smaltuita in culori discrete.

Coleg la Paris cu I. Mincu si I. N. Socolescu, Blanc Louis Pierre, francez din Geneva a avut o activitate deosebita, proiectand Ministerul Agriculturii si Domeniilor de pe Bulevarul Carol, Ministerul Instructiei Publice, Facultatea de Medicina, Institutul Babes, Universitatea din Iasi, precum si multe alte case particulare. Toate aceste lucrari, intr-un stil eclectic, cu un caracter in conformitate cu functiunile pe care le au, demonstreaza un rafinament si o atentie tipic franceza pentru lucrurile bine facute si perfect studiate.

Joseph Romanatzo, colaborator al lui Paul Gottereau, si-a construit ca proprietar doua interesante imobile alaturate si diferite ca arhitectura, pe Bulevardul Lascar Catargiu langa Piata Romana. De asemenea, in cimitirul Viisoara de la Ploiesti a imaginat un original monument funerar turnat in bronz, compus din patru arcade trilobate pe colonete, avand timpanele decorate cu o bogata ornamentatie, cu patru statuete pe colturi si o cornisa cu floroni deasupra. Acesta adaposteste bustul lui Al. I. Scorteanu, lucrat in marmura alba de C. Stork.

Léon Jean Cyzenave a proiectat in Romania, in 1912, Hotelul Athenée Palace din Calea Victoriei, prima construcţie de proporţii mai mari din Bucuresti cu schelet din beton armat. Aici a introdus in decoratie fatadelor mozaicuri cu fond de aur, care impreuna cu ornamentul usor arhitectural, dadea acestor fatade o gratie, o veselie, dar si un caracter de hotel important, fara a fi monumental sau rece. Din pacate insa, din ordinul unor urbanisti de la Primaria Capitalei si cel al lui Nerone al II-lea, fatadele au fost distruse, in ideea de a le monumentaliza si armoniza cu fatadele neoclasice ale Palatului Regal.

Influlentele arhitecturii franceze asupra Bucurestiului s-au estompat treptat, ajungand sa fie stopate in perioada guvernarilor comuniste, moment in care au patruns la noi influentele stilistice din „tarile surori”. Ulterior acestea au fost inlocuite cu influente din alte state occidentale, dar si din spatiului american.

Anunțuri

Acțiuni

Information

2 responses

14 10 2008
aurelian

astept, in episodul urmator, cate ceva despre Palatul Telefoanelor si vecinatati (Casa Capsa etc) 🙂
Iar apoi, daca mai exista, tot ceea ce a fost distrus in zona unirii- 13 septembrie

oricum, laudabil demers. Bravo!

18 12 2008
Petru

Émile Rendont a proiectat parcul Nicolae Romanescu din Craiova. În 1900, planurile parcului au fost medaliate cu aur la Expoziţia Universală de la Paris (1900). Construcţia a început în 1901 şi a fost finalizată în 1903. Este al treilea cel mai mare parc natural din Europa.

Influenta scolii franceze este amintita de unele elemente preluate din cele realizate in Le parc des Buttes-Chaumont , Paris ( pavilion, pod suspendat, cascada, ruine, punti ornamentale, etc.)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: