Arhitectura in Franta – Universitatea de arhitectura din Montpellier

1 03 2009

L’Ecole Nationale Supérieure d’Architecture de Montpellier

Dupa un semestrul in “tara minunilor”, Franta, am considerat de cuviinta sa las proiectele celor de aici sa vorbeasca. Tema  a fost un “Hotel de lux”, la malul Marii Mediterane, fara nici o alta constrangere. Situl este un loc protejat de lege, deci nimic nu poate fi construit acolo de fapt. Dimensiunea sitului este de 3 x 0.4 km. Am sa pun mai intai cateva poze cu locul respectiv pentru o mai buna intelegere a proiectului. Apoi inainte de fiecare proiect va fi scris atat numele tarii din care provine autorul, cat si anul de studiu in care este.  Atelierul a fost la anul 3 si s-a derulat pe parcursul a 4 luni…

*dati click pe imagini pentru marire

pr. nr.1 – Austria, anul 5, nota buna

pr. nr.2 – Austria anul 5, nota buna

pr. nr.3 – Romania anul 3, nota buna

pr. nr.4 – Franta anul 3, nota foarte buna

pr. nr.5 – Franta anul 3, nota cea mai mare

Cam astea au fost primele 5 note.

pr. nr.6 – Spania, anul 5

pr. nr.7 – Germania anul 4

pr. nr.8 – Lituania anul 3 lituania-anul-3-1-500.jpg

Cam asta se intampla in Franta.


Acțiuni

Information

14 responses

3 03 2009
parafaragaramus

bravo profesorilor! stiu sa aprecieze o idee buna!

2 04 2009
chilldaytoday

daca s-ar face si la noi tot asa proiectele, fara constrangeri din partea temei sau mai mult din partea profilor, daca ne-ar lasa sa experimentam…am iesi niste arhitecti zuuper tari

2 04 2009
adri4n4

Si mai mult decat atat nici o constrangere din partea economica. Aici nici despre structura nu se discuta prea mult. E drept ca iti da mai multa libertate sa exprimentezi si sa te exprimi dar pe de alta parte te indeparteaza de realitate.

2 04 2009
parafaragaramus

pai asa si trebuie sa incepi un concept, pentru ca in practica se poate orice!
au facut japonezii un ditamai aeroportul in mare, nu mai vorbim de poduri, etc.
nu exista “nu se poate”, exista “nu avem bani”! In practica se porneste de la un buget, care pentru lucrarile adevarate nu este niciodata minimal!

3 04 2009
parafaragaramus

chilldaytoday, nu cred ca daca venitzi cu o idee supertare, bine prezentata, atat la nivel conceptual-(prezentare articulata verbala), cat mai ales ca grafica/randari/desene explicative (e trist, dar asta se apreciaza in primul rand), profii nu o vor aprecia/sustine. Zaha zicea intr-un interviu ca nimeni n-a invatzat-o sa gandeasca!

3 04 2009
adri4n4

Nu stiu de ce suntem cu totii atat de porniti impotriva scolii din Romania si a profesorilor. Aflandu`ma aici, in Franta, pot face o comparatie, si pe zi ce trece imi dau seama ca avem o scoala foarte puternica. E foarte adevarat ca daca ne sustinem ideea foarte bine ea este apreciata.
E normal sa conteze si imaginea, dar totusi nu cred ca este cea care ridica valoarea unui proiect. Argumentele sunt mult mai importante.

6 04 2009
arhiprofesor

I-as raspunde lui Zaha Hadid ca important este sa inveti ca trebuie sa gandesti un proiect de arhitectura. Pare un truism. Arhitectura este si gest, instinct, intuitie, dar prea multi isi inchipuie ca e numai atat. Mi-as permite sa fac o comparatie intre doua mari “nume” ale arhitecturii contextualiste, cum imi place sa numesc arhitectura “fara maniera”, care se supune mai putin stilului formal cat mai ales cerintelor impuse de sit. De ce mi se pare superior Renzo Piano lui Jean Nouvel ? Pentru ca la Renzo Piano creativitatea infloreste nu numai din si in concept (conceptul sau este atat de clar incat devine mai totdeuna model) ci, in acelasi timp, din si in tehnologie, din si in materiale, din modul cum utilizeaza lumina si forta gravitatiei, toate acestea fara insa a renunta nici macar o clipa sa fie artist.
Cred ca stimularea creativitatii este esentiala in pregatirea unui student. Asta trebuie sa insemne nu numai explorare formala, cu sau fara utilizarea computerului. Explorarea trebuie sa fie extinsa si in domeniul materialelor noi, al tehnologiilor actuale si, de ce nu ?, viitoare. Viitorul arhitect nu va trebui sa fie prizonierul niciunui tip de limite si dimpotriva sa poata utiliza limitele ca pe resorturi ale propriei creativitati. Studentul trebuie sa invete totodata ca exista reguli, tipare care dau sens arhitecturii. Nu exista creativitate care sa porneasca de la nimic. O arhitectura searbada este rezultatul lipsei de creativitate dar si al creativitatii fara sens.

6 04 2009
parafaragaramus

Domnule profesor, permiteti-mi sa-mi placa Zaha Hadid, macar pentru faptul ca este femeie, daca nu pentru ca este irakian(ca)?
(E foarte adevarat ca facand o arhitectura ca a ei, e greu sa fii luat in serios.)
In rest, marturisesc ca la ora asta sunt innebunit dupa Hertzog & de Meuron, care sunt contextualishti, daca nu ma-nshel.
Ar mai fi ceva, – nimeni nu se gandeste ca ceea ce face este deconstructivism, modernism, post-m, sau orice altceva, ci oamenii doar fac ce cred ei de cuviintza. Incadrarile ulterioare sunt simple reflectzii duminicale.

6 04 2009
alexghe

“Domnule profesor, permiteti-mi sa-mi placa Zaha Hadid, macar pentru faptul ca este femeie, daca nu pentru ca este irakian(ca)?”

wtf? nota 4 …esti picat! ce legatura are bai omule ??? Zaha are ce are oricine, mai putin faima si… inca ceva! CREDIBILITATE! :P un conceptu oricat de jmeker este prezentat si rumega…. trebuie digerat de toti nu de o gloata de “hintelectuali” – intelegi? trebuie sa poresti niste mecanisme in fiecare om, atat cat sa-i placa…..! Ia r despre incadrari… :P wtf??? reflexii duminicale?? fraaaate! sper ca esti anul I !

7 04 2009
parafaragaramus

scuze pentru comentariile off topic, nu trebuia sa pomenesc de Zaha Hadid, o facusem pentru a incuraja niste oameni sa gandeasca mai liber,( asta nu inseamna ca ar fi unicul exemplu). Din nou, d-le alexghe, sunteti prea acid la adresa celor care stiu, sau macar incearca sa invete despre un domeniu atat de vast, incat, cu cat inveti mai multe, cu atat nu poti sa spui ca stii ceva.
Pe de alta parte, presupunand bineinteles ca ai studiat istoria si teoria arhitecturii, exista riscul de a te bloca in procesul de conceptie, fiind realmente strivit de catre maestrii. Ca sa scoti ceva valabil, trebuie sa-i ignori, informatia ramanand in cap, bineinteles, dar fara a te influenta direct. De aici considerarea teoriei ca reflectie duminicala.
Dupa cum vorbiti, se vede limpede ca nu atzi incercat sa faceti ceva in domeniul acesta, altfel ati fi fost mai cumpatat.

7 04 2009
parafaragaramus

Cu alte cuvinte, eu consider ca este mai important sa te apuci sa faci ceva, chiar daca este gresit, vei invata din greseala ta, decat sa stai si sa acumulezi informatie, si sa incadrezi in stiluri si curente, ceea ce au facut altii. Cu atat mai mult sa cazi in adoratie in fata istoriei.

7 04 2009
parafaragaramus

reflexia parca era un fenomen optic,nu?

9 04 2009
arhiprofesor

@parafaragaramus si @alexghe
va rog sa imi permiteti sa ma alatur dialogului cu unele remarci personale

Nu ma simt foarte atras de arhitectura lui Zaha Hadid, in ansamblu. Sunt unele lucruri minunate, altele cel putin discutabile in ce face domnia sa. Uneori arhitecta britanica, scupltor de talent, pare sa uite ca s-a asezat la planseta si nu se mai afla in atelierul in care toarna obiecte din acril. Louis Kahn, Mario Botta, Tadao Ando … Renzo Piano, sunt mai pe intelesul meu.

Nu-mi plac nici mie categorisirile si e bine ca dupa ce Charles Jencks a incercat sa bage tot postmodernismul intr-un tabel ca sa poata intra si el in bibliografii nu a mai incercat nimeni sa faca la fel cu post-postmodernismul. Uneori insa pentru a te putea raporta la o tendinta, ismele sunt de folos.

Apropos de Herzog&deMeuron: am avut placerea sa am o discutie cu Francis Soler intr-o seara – arhitect din aceeasi “zona”. Mi-a spus usor amuzat (reproduc din memorie cu scuzele de rigoare pentru eventuala imprecizie): “incercam fiecare din noi sa experimentam, astazi totul este experiment, arhitectura se reinventeaza”.

Este insa de folos sa reglam aparatul de citire al acestei noi arhitecturi la noul limbaj, pentru a o intelege si a nu ne rezuma numai la niste clisee. Zona aceasta a experimentelor pe “pielea” casei este o tendinta importanta in arhitectura de astazi si ceea ce cred ca trebuie remarcat este faptul ca arhitectura aceasta este posibila numai pentru ca pentru prima data in istorie se produce o revolutie in industria materialelor de constructii, unde par sa vina din ce in ce mai multi bani pentru cercetarea unor noi tehnologii si materiale.

Eram in anul III la Mincu si am primit “buluc” un abonament pe un an la Japan Architect, 12 numere intr-un singur pachet, de la un unchi arhitect ce traia in Elvetia. Am fost fericit si nu am inteles atunci de ce imi spunea: “ai sa vezi ca dupa ce te vei structura ca arhitect, cand vei deveni tu insuti, nu vei mai simti nevoia sa te uiti la ce fac altii si te vei lupta numai cu tine, cu arhitectul din tine.”

In ceea ce priveste “conceptu … rumegat de toti” ma rezum la observatia ca nu “toti” decodifica un produs de arhitectura “la fel”. Tema merita o atentie speciala si nu cred ca acesta este locul pentru o astfel de dezvoltare. Imi va face placere sa postez un articol pe blogul meu pe acest subiect.

9 06 2009
parafaragaramus

arhiprofesor
Am asteptat sa dezvoltati ideea pe blogul dvs.
In lipsa, as muta discutia in domeniul auto.
Cum se face ca lumea apreciaza un design bun auto dar nu apreciaza o arhitectura buna? O fi chestiune de promovare, sau functionalitatea este mult mai evidenta in cazul auto?

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s




Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: